Pasiunea pentru arta fotografică i-a unit, iar acum Diana Postolachi şi Andrei Sili formează un cuplu de fotografi. Cei doi s-au cunoscut într-o călătorie în Cuba, unde au studiat fotografia de călătorie şi de atunci nu s-au mai dezlipit unul de celălalt, dar nici de aparatul de fotografiat. Atât Diana, cât şi Andrei au o dragoste aparte pentru fotografia de stradă şi natură, acest lucru îl puteţi desprinde din lucrările celor doi. Din dragostea, dar şi talentul tinerilor se creează adevărate opere de artă.

Lucrările voastre emană emoţii, iar asta este cel mai important. Vreau să ştiu când a început pasiunea pentru fotografie şi dacă aţi făcut o şcoală în domeniu?

Diana: Pasiunea pentru fotografie o am de mică, de când mi s-a dăruit primul aparat de fotografiat, la 12 ani, însă am ajuns să fac ceva şcoală în asta tocmai peste 13 ani. Îmi aduc aminte când întrebam un prieten, căruia tot ii plăcea fotografia, ce şcoală să aleg pentru că avem mai multe studiouri care oferă cursuri, la care el mi-a raspuns: „Diana, ce iţi trebuie ţie şcoală? Te pricepi şi aşa, tu ia şi fotografiază”. Nu-i tocmai corect acest mod de gândire. Fotografia e o artă întreagă, trebuie să-i cunoşti istoria, cum a evoluat, să cunoşti stilurile, fotografii care au pus-o pe roate, tehnica luminii, să înveţi să vezi detaliile prin obiectiv, să ai reacţie bună şi să nu fii leneș. Am facut Şcoala de fotografie Roman Rybaleov, aici în Chişinău. Aceasta durează în dependenţă de câte niveluri vrei să treci. Primul nivel e de bază şi durează vreo 2-3 luni, al doilea nivel e legat de fotografia în studiou şi lumina artificială şi durează aproximativ 6 luni. Mai este şi al treilea nivel pe care încă nu l-am făcut, dar urmează.

Cand neam cunoscut in Cuba 2

Andrei: Pe când făceam Colegiul de Informatică, îmi plăceau foarte mult calculatoarele, în special programele. Aşa am descoperit Photoshop-ul. Am început să redactez diferite fotografii mai mult în glumă. Aveam un aparat simplu şi fotografiam totul în jur, ca mai apoi să le editez în Photoshop. Citeam diferite lecţii pe net despre tehnica fotografiei şi aşa am început să o privesc ca pe o artă şi ca pe ceva ce merită studiat. Cunoscuţii vedeau atracţia mea pentru fotografie şi mă rugau mereu să fotografiez pentru ei la diferite evenimente. Apoi părinţii mi-au dăruit primul aparat de fotografiat semi-profesional, ce m-a motivat să mă înscriu la şcoala unuia dintre cei mai buni fotografi din Moldova, Roman Rybaleov. Să faci nişte cursuri în domeniul dat nu încurcă niciodată, dar asta nu înseamnă că este destul doar atât. Fotografia e un domeniu care mereu evoluează, în care mereu ai ce învăţa; chiar şi după şcoala ce o faci, ai posibilitatea să afli lucruri noi din cărţi, surse online, masterclass-uri, călătorii cu un grup de fotografi.

Pentru voi fotografia este un hobby sau ocupaţia de bază?

Diana: Suntem recent stabiliţi în Moldova, eu călătorind mai mult în ultimii ani, Andrei locuind în Italia cu familia. Şi deşi fotografia nu era pentru nici unul activitatea de bază, Andrei şi prietenul lui prestau servicii foto-video la nunţi. Dar odată ce am revenit ambii în ţară şi am înţeles că ne regăsim în fotografia de călătorie, vrem să începem să facem o mini afacere din asta. Ambii am absolvit facultăţi ce nu au nicio legătură cu arta, eu am absolvit Finanţe şi Contabilitate la Budapesta, Ungaria, iar Andrei – facultatea Calculatoare la Universitatea Tehnică din Chişinău.

Andrei italia 4-2 Andrei Florenta

Formaţi un cuplu de fotografi şi se ştie că, cei ce se aseamănă, se adună. A fost şi asta un factor important?

Diana: A fost, a fost. Şcoala de fotografie la care ambii am studiat şi fondatorul ei, Roman Rybaleov, organizează foto-călătorii de vreo 10 ori pe an. În călătorii toţi umblam cu aparatele de fotografiat agăţate de gât, mult mers pe jos, dormit puţin pentru că întâlnim mai toate răsăriturile în diferite puncte, nu-i cea mai uşoară călătorie. Eram ambii singuri, ambii aventurişti şi ambii cu fotografia. La ambii nu ne vine a crede de multe ori cât de tare ne asemănăm, şi Andrei mai zice că: „suntem copia unui altuia, doar că unul mai poartă fuste, şi altul pantaloni.”

Cuba2

Ce preferaţi mai mult să imortalizaţi cu ajutorul aparatului de fotografiat?

Diana: Eu ador să fotografiez peisaje, oameni în peisaje (wanderlust photography) şi fotografia de stradă. Din astea 3 găsesc fotografia de stradă mai complicată, deoarece necesită mai multă înţelegere, atenţie şi comunicare (verbală sau nonverbală) cu oameni străini, care poate nu înţeleg nici limbele pe care le vorbesc. Plus la asta, trebuie să ai o oarecare imunitate psihologică la sărăcie, invaliditate şi cerşetori.

Andrei, am văzut că faceţi o pasiune pentru fotografia de stradă? Intraţi în contact cu persoanele-model… sau totul e la limita de vizualizare? Ce ne poţi spune despre echipamentul în fotografia de stradă?

Părerea mea e că, secretul fotografiei de stradă e însăşi rapiditatea de a face cadrul. Pentru asta este nevoie să-ţi cunoşti aparatul perfect şi să cunoşti regulile de bază ale compoziţiei. De obicei pot să fac poza într-atât de repede încât personajul nici nu observă că a fost fotografiat. Chiar şi unii dintre clienţii mei mă întreabă: „Când ai reuşit să ne faci cadrul ăsta? Că nici nu te-am văzut pe acolo”. E şi firesc că uneori intri în contact cu oamenii, ca de exemplu în Cuba. Acolo m-am întâlnit cu situaţia că trebuie să laşi ceva bacşiş oamenilor de stradă după ce îi fotografiezi. Pentru mine asta e ceva normal şi nu mi-a fost jale să le dau câte ceva, şi chiar pot spune că am cheltuit mulţi bani pentru fotografiile mele. Echipamentul îl alegi în dependenţă de stilul pe care îl ai. Eu prefer un aparat care are capacitatea de a fotografia mai multe cadre pe secundă şi un obiectiv cu un zoom bun.

 

Sunteţi logodiţi, iar cererea în căsătorie la fel aţi imortalizat-o frumos. Diana, ce ai simţit în acel moment?

Diana: Da, ne-am logodit recent. Cererea a fost în Italia la un lac pe care îl tot vedeam în pozele oamenilor de vreo 3 ani şi tot visam să ajung acolo, Lago di Braies. Pentru început fusesem acolo într-o mică escapadă de weekend şi ne-a impresionat pe ambii într-atât de mult că mai voiam încolo. Apoi Andrei a avut de fotografiat un cuplu recent căsătorit şi au convenit iarăşi la Lago di Braies, şi am mers si eu să-i ajut. La sfârşit de muncă eram în doi, sub umbrelă, şi hop Surpriza!!! A fost ceva ireal de frumos pentru mine şi mă bucură mult faptul că nu a fost regizat/fotografiat/filmat. Aşa am posibilitatea să povestesc cum a fost şi ce am simtit.

nunta italia

Veniţi cu câteva destinaţii frumoase, pitoreşti pe care le-aţi vizitat voi, atât în Republica Moldova, cât şi peste hotarele ei.

Diana: Din Republica Moldova cel mai mult imi plac: panorama din satul Mărcăuţi, care dă spre Molovata Nouă şi m-a impresionat foarte tare lacul Beleu la care am fost recent, prin flora, fauna şi linistea sa. Cred că ar putea extinde o activitate turistică mai largă în zonă, cu posibilitatea de a rămâne cu corturile şi ceva excursii pe lac cu un ghid care să-ţi povestească despre speciile de păsări şi flori de acolo. În Europa am fost aproape în toate ţările şi cel mai mult mi-a plăcut Norvegia. Din Europa vrem să plecăm în Islanda. Încercăm deja să alegem destinaţii de pe alte continente, ne dorim mult şi în Africa, dar şi în Noua Zeelandă.

Thailand3

Beleu

Andrei: Cea mai frumoasă, interesantă şi de succes destinaţie pe care am avut-o a fost Cuba, deoarece am intâlnit-o pe Diana. Mi-a plăcut tare că oamenii erau primitori, veseli, aveau un stil de viaţă cu totul diferit de alte ţări. Chiar dacă sărăcia se simte foarte tare, vezi oamenii bucurându-se de puţinul pe care îl au şi mereu sunt cu zâmbetul pe buze. Copiii se joacă cu mingea în plină stradă, în centrul Havanei, femeile si bărbaţii cântă, dansează… Locuind de ceva timp în Italia, am reuşit să vizitez diferite locuri frumoase; o dată am fost şi ghid la una dintre călătoriile lui Roman în nordul Italiei. Din Europa mi-a plăcut tare Grecia, în special insula Creta. Din ţările pe care vrem să le vizităm, deja impreună, fac parte: Kenya, Australia, SUA (în special traseul Route66). La moment, Roman Rybaleov organizează o calatorie în Japonia şi numaidecât mergem şi noi.

 Ce este cel mai frumos la această meserie şi ce mai puţin?

Diana: Cel mai frumos este că ai posibilitatea să cunoşti mulţi oameni, să călătoreşti, să imortalizezi momente. Şi cel mai puţin frumos pentru mine e că tehnica este grea (câteodată aţa mă bucur atunci când las rucsacul jos sau scot aparatul de fotografiat de la gât). Tare aş vrea să mă învăţ să prind răsăriturile nu doar în călătorii, adică să mă trezesc mult mai devreme.

Andrei: Cel mai mult imi place că nu sunt legat de un job monoton care începe la 8 şi se termină la 17. Întotdeauna este ceva diferit decât ziua de ieri, chiar şi cu mirii pe care i-am avut. Toţi sunt diferiţi, întotdeauna este ceva nou. Plus la toate, mereu lucrezi cu oameni, locaţii şi idei noi. La capitolul cu mai puţin frumos sunt total de acord cu Diana, cu faptul că trebuie să duci în spate un rucsac de peste 10kg.

Thailand3

Ce este important la o fotografie? Şi ce face fotografia să fie una reuşită?

 O fotografie reuşită are compoziţie, o istorie, o emoţie şi o atmosferă. Compoziţia se învaţă, istoria şi atmosfera trebuie să le simţi, emoţia s-o prinzi. Ceea ce ne deosebeşte de ceilalţi fotografi e că ne avem unul pe altul, suntem spontani, ne-am unit tehnica şi obiectivele (noroc că ambii fotografiem pe Canon) şi că vorbim aceeaşi limbă (tehnică, unghi, lumină). Nu suntem genul de cuplu lenos; ne putem trezi şi la ora 2 pentru a prinde vreun răsărit pe undeva. Ne organizăm repede şi ne ajutăm mereu.

Thailand1

Câteva sfaturi pentru oamenii amatori care iubesc să facă fotografii?

Un sfat cu care ambii suntem de acord, e să facă măcar un nivel de bază în fotografie la o şcoală. Avem o prietenă care se ocupa profesionist cu fotografia, fără a face vreo şcoală, şi era deja bună, însă după primul nivel îmi zicea: „Diana, atâtea am aflat şi aşa-s de fericită că m-am dus”. Un al doilea sfat e că poţi face fotografii foarte bune şi cu telefonul, adică tehnica nu contează aşa de mult pentru un amator. Ai nevoie de un aparat mai profesional când vrei să vinzi fotografia, pentru că te ajută să faci asta mai repede şi mai calitativ.

 

Ce vă propuneţi pentru viitor?

Până ce suntem freelanceri, însă cum am zis mai sus, vrem să facem o mini-afacere din asta. Andrei de ceva timp vrea să-şi extindă activitatea şi în video şi face progrese la montare. Fotografiile şi video-urile de călătorie şi festivaluri încă nu sunt aşa de dezvoltate la noi ca cele de nuntă. Am dori să ne focusăm atât pe călătorii în Republica Moldova şi să ajutăm la dezvoltarea turismului în ţară, cât şi pe călătoritul în străinătate pentru plăcerea noastră.

Foto: Diana Postolachi şi Andrei Sili

Distribuie articolul: