Despre parohul Maxim Melinti vorbesc toți locuitorii din Ghidighici. L-am cunoscut la evenimentul Activate Talks, organizat de UNICEF Moldova, dar și în cadrul proiectului „Vreau să fiu un părinte mai bun”, sprijinit de UNICEF Moldova și CIDDC, pentru a promova un mesaj de non-violență domestică. Pe lângă faptul că slujește cu credință la parohia „Acoperământul Maicii Domnului” din Ghidighici, organizează evenimente, conduce un blog personal, un cont de Facebook și încarcă pe YouTube predicile pe care le rostește creștinilor. Am discutat cu Maxim Melinti despre mai multe subiecte de interes pentru femeia contemporană. Ce am aflat, găsiți în interviul de mai jos.

Parohia de la Ghidighici

„În biserica noastră, comunicăm frecvent cu femeile: atât în cadrul slujbei, cât şi în cadrul lecţiilor pentru maturi, dar şi în afară bisericii. Încercăm să oferim o perspectivă şi un rol deosebit în biserică. Vorbim desigur şi în particular, şi în grup. Am avut seminare despre problema violenţei domestice, am organizat discuţii despre problema necurăţiei femeii în perioada menstruală şi perioda după naştere, am evidenţiat rolul femeii în societate şi biserica contemporană, dar şi multe alte teme actuale, despre care nu s-a mai discutat în comunitatea ortodoxă şi de aceea a format un strat de mituri, fobii şi pseudo-reguli vis-a-vis de comportamentul şi poziţia femeii creştine.”

Preotul modern, care ajunge într-un fel aparte la inimile oamenilor 

„Nu vreau să vorbesc despre alţii. Fiecare preot de azi trebuie să fie nu numai săvărşitor al slujbelor divine – un fel de angajat al serviciilor religioase, ci şi un păstor, învăţător, misionar, psiholog, cu alte cuvinte „doctor al sufletelor şi al trupurilor”, ţinând cont că Biserica este asemănată cu un spital, unde vin oameni cu suflete şi vieţi rănite, care caută un tratament şi vindecare.”

Femeia contemporană și rolul ei în societate

„Femeia a fost şi trebuie să rămână o fiinţă dumnezeiască, cu aceleaşi drepturi morale şi fizice în familie, la serviciu şi în societate. În Biserică, femeia are rolul său deosebit, nu doar în calitate de membru al corului bisericesc sau vânzătoarea lumânărilor, ci şi ca mamă, soţie, bunică, care, în rând cu bărbatul, are menirea să poarte grija de familie, să aibă dreptul la vot şi la participarea în viaţa comunităţii creştine, să acorde un sprijin moral şi social celor ce au nevoie de aceasta.”

Avortul – o tragedie a societății noastre

„Avortul nu este un fenomen, ci o tragedie a societăţii noastre. Şi vina o poartă nu doar mamele care avortează, ci mai ales bărbaţii care le impun sau stimulează să facă acest pas. La fel de multă responsabilitate poartă Școala, Biserica, Familia, instituţiile medicale – adică întreg ansamblu de instituții ale societăţii. Reieşind din acestea, eu zic că toţi purtăm acest păcat din neglijenţă, din nepăsare, din indeferenţă etc. Femeia care avortează nu poate fi considerată în toate cazurile ca o persoană care a făcut o crimă. Iar misiunea Bisericii este să-i ofere posibilitate de a se căi, dacă este cazul, să-i ofere suport psiho-social şi chiar material. Este foarte uşor să-i „dai un canon” pentru a opri pe 5 sau 10 ani de la împărtăşanie pe femeia cu avort. Dar asta nu este rezolvarea problemei. În mai multe țări ortodoxe există practica de a crea centre pentru mamă şi copil pe lângă biserici, unde mame, fără soţi, fără sprijin material, primesc adăpost şi susţinere. Iată astfel de acţiuni ar preveni avortul şi abandonul copiilor.”

Frecventarea Bisericii în perioada menstruației

„Necurăţia trupească a femeii nu este şi nici nu poate fi un impediment de a intra în biserică! Cu regret, mai mulţi preoţi şi oameni în etate sunt „preaexageraţi” la acest capitol, făcând abatere de la tradiţia bimilenară a Bisericii şi nedorind să revădă problema în actualitate. Necurăţia femeii este ceva firesc, la fel ca și curgerea nasului. Aşadar, femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică, să se roage, nu neapărat lângă uşa bisericii şi să ia aghiazma şi prescură.

În biserica noastră, ambii părinţi, în mod obligatoriu, asistă la botez! Şi nimeni nu stă la uşă, sau în pridvorul bisericii!”

Poziția Bisericii față de adopția copiilor

„Biserica susţine şi sprijineşte procesul de adoptare şi înfiere a copiilor orfani, a copiilor abandonaţi. În tradiţia Bisericii, există şi slujba specială pentru părinţii care au înfiat copii. De aceea, motivăm şi susţinem pe acei părinţi, care nu pot avea copii şi merg pe această cale de adopţie. Domnul să-i ajute şi să-i binecuvânteze!”

Despre căutarea „Fericirii” și a „Viitorului” la clarvăzători și vrăjitori

„Omul nostru este mereu în căutarea unui meracol, a unui răspuns, a unui guru! De fapt, tot ceea ce se întâmplă în Biserică este un miracol şi aici nicidecum nu mă refer la icoane făcătoare de minuni şi la moaşte. La fel, din puţina credinţă şi încredere în Dumnezeu, oamenii apelează la vrăjitori, magi şi pseudo-duhovnici, cu scopul de a obţine un răspuns sau de a rezolva o problemă din viaţă. Majoritatea dintre noi nu ştim să purtăm cu demnitate greutăţile din viaţa noastră, cârtim, ne plângem. Eu personal, nu am nevoie să cunosc viitorul de la vrăjitori. Viitorul meu eu îl fac astăzi! Biblia oferă răspuns la mai multe întrebări şi nedumeri şi nu este nevoie să inventăm ceva nou, pe când avem deja un „GPS”, care se numeşte BIBLIA!”

În pragul Postului Mare

„Definiţia de Postul Mare vine nu de la durata lui, ci de la culminarea cu care se încheie Postul – întâlnirea lui Hristos Cel Înviat. De multe ori aud din gura creştinilor noştri care zic că în tot anul merg la biserică să sfinţească Pasca. Păi nu sfinţirea paştelui sau brânzei, sau oului sau a cărnurilor este scopul sărbătorii! În această perioadă, noi postim, ne rugăm, facem acte de milostenie, citim mai mult din literatura duhovnicească, citim Scriptura, pentru a ne apropia de evenimentul Învierii. Dar, din păcate, foarte des se observă un formalism: am postit o săptămână (maximum), ne-am înghesuit la biserică duminica, așteptând spovedania, ne-am împărtăşit şi gata – suntem curaţi. Sau mai rău: o săptămână întreagă mâncăm carne şi brânză, iar în ajun de Florii, când creştinilor care postesc (!), li se dezleagă la peşte, stau moldevenii noştrii în piaţa cetrală ore întregi ca să cumpere şi ei peşte, să fie şi ei în rând cu ceilalţi. Repet, postul fără rugăciune, milostenie, participarea la slujbele bisericii, devine o monotonie, o dietă fără Dumnezeu şi fără mântuire!”

Și duhovnicii au duhovnicii lor

„Desigur că am şi eu un duhovnic, cu care comunic des şi pot apela oricând. Aşa mă strădui să fiu şi eu pentru fiii şi fiicele mele duhovniceşti – să fiu deschis, accesibil şi atent. Rugaţi-vă Lui Dumnezeu ca să descoperiţi un duhovnic potrivit. Un duhovnic nu are vârstă, lungime la barbă sau ani de slujire. Duhovnicul este un preot care vă aude şi se roagă pentru voi.”

Taina Mărturisirii

„Spovedania nu este legată de timp sau de o perioadă anumită – post sau sărbătoare. La fel ca şi Împărtăşania – poate şi trebuie primită regulat, nu doar o dată sau de 4 ori pe an, dar poate fi şi la fiecare liturghie. Este de dorit ca spovedania să fie făcută seara, după vecernie, nicidecum duminica dimineaţa, în timpul slujbei. Spovedania nu trebuie încurcată cu consilierea psihologică, pe care o putem primi la fel oricând dorim noi. Când ne spovedim, spunem cât de mult ne-am apropiat de Dumnezeu, dacă am scos sau nu din noi mândria, egoismul, dacă am iertat sau nu pe cei care ne-au supărat şi dacă facem voia Lui Dumnezeu!”

Foto: Arhiva Personală

Distribuie articolul: