În burtica unei femei gravide stau de vorbă doi bebeluși: unul credincios, altul - nu. Necredinciosul îl întreabă pe credincios: „Dar tu crezi în viața de după naștere?”, la care aude răspunsul: „Desigur, pentru toată lumea este clar că există, iar aici noi suntem ca să devenim mai puternici, pregătiți pentru ceea ce urmează.”

„Sunt prostii, nu există nicio viață după naștere. Oare îți poți imagina cum ar putea arăta o asemenea viață?”, spune necredinciosul.

Credinciosul: „Nu cunosc toate detaliile, dar va fi mai multă bucurie, lumină, iar noi, spre exemplu, vom mânca singuri cu gura noastră.”

„Mă faci să râd. Noi avem cordonul care ne hrănește, iar de acolo încă nimeni nu s-a întors. Viața se termină cu nașterea”, exclamă necredinciosul.

Credinciosul: „Nu. Nu știu cum va arăta exact viața după natșere, dar cel puțin o vom vedea pe mama și ea va avea grijă de noi.”

„Mama? și unde este ea?”, întreabă necredinciosul.

„Ea este peste tot, în jurul nostru, datorită ei noi trăim, iar fără ea suntem nimic”, explică credinciosul. 

Necredinciosul: „Prostii. Nu am văzut nicio mamă, de aceea este evident că ea nu există.”

Credinciosul: „Nu sunt de acord, căci, uneori, când totul în jur se liniștește, putem auzi cum cântă, cum ne mângâie lumea. Eu cred că adevărata viață va începe abia după naștere. Dar tu? Crezi?”