Când intri în atelierul ei ți se ia privirea. Sute de creații își așteaptă cuminți destinatarele, altele câteva zeci sunt în lucru, iar numărul umerașelor zilnic adăugate a fost demult pierdut. Olga Parubina este creatoarea pentru care fiecare zi este o cursă și fiecare provocare o face și mai puternică. Ne-a dezvăluit secretul creativității, cum a câștigat primii bănuți și ce o inspiră acum cel mai mult. Am aflat și câteva secrete din planurile designerului – o oază de inspirație și energie permanentă. Cine ne-ar contrazice?

Am încercat toate nebuniile din lumea croitului

Prima rochie făcută a fost una de un violet deschis, creată pentru cumnata mea. Se întâmpla cum 17 ani. Cred că am cusut-o probabil mai bine decât cos acum, pentru că m-am străduit din răsputeri să iasă bine. În acești ani am încercat toate „nebuniile” posibile în materie de cusut, croit și combinații. Dacă îmi spune cineva că stofa asta cu cealaltă nu se potrivesc și nu se combină – eu le potrivesc și le combin și ceva fac.

Să încerce cineva să-mi spună „Nu se poate”

Încăpățânarea a fost probabil mai presus de toate în viața mea și mi-a plăcut mereu să mă autoprovoc dacă nu avea cine să mă provoace: și la nivel de timp și la nivel de ce fac. Numai să-mi spună cineva că „Nu se poate” – eu îi voi demonstra că e posibil. Seara îmi spun mereu: la mine o zi e ca o lună, iar provocările sunt pe zi, nu pe lună. Foarte rar mă țin de planificare și foarte rar am un ritm normal, de obicei mereu sunt rochii de finisat, iar eu îmi găsesc întotdeauna câte o încercare nouă.

Maratonul zilnic și flacăra care mă ține

Eu creez și dacă am văzut ceva frumos mă aprind, pot să fiu pe jumătate leșinată – mă aprind imediat! Nu am limite niciodată și stock-ul meu este mereu plin, pentru câteva sezoane înainte. Eu nu fac 10-15 modele la sezon – eu fac atâtea săptămânal. Firea mea sportivă, din copilărie încă, nu mă lasă să mă opresc nici în creație.

Cum îmi pedepsesc eu fetele

Fetele mele sunt foarte rafinate. Rusalina este pas cu pas cu mine, Cristina mai puțin, însă mă ajută foarte mult. Cea mai mare pedeapsă pentru fetele mele e să le spun să nu vină la muncă. Nu mă opresc cu una cu două. Am intrat deja în acest ritm, cu 22 de ani în urmă, fiind încă la casa de modă. De atunci am pierdut numărul creațiilor, clientelor, femeilor care au ieșit fericite de la mine și fiecare mă bucură enorm de mult.

Regretul și inspirația zilnică

Nu regret absolut nimic, regret numai că vreau mai mult și nu reușesc. Dacă aș avea încă două mâini și ziua de 48 de ore. Nu am avut provocări mari în viață, am zilnic provocări mai mult sau mai puțin minore și asta mă mișcă. Persoana care mă stimulează să creez este fiica mea mai mare, Rusalina. Ea și sora ei vin cu alte idei, cu totul noi și diferite, iar asta se vede în stil și în creea ce facem. Nu pot să nu mă inspir de la ele.

Nu suport magazinele fancy cu beculețe și câte un client pe zi

Ador femeile frumose și mă bucur când în salonul meu e furnicar. Nu accept magazinele în care calcă un om pe zi și stau beculețe fancy și ți-e frică să calci. Următoarea provocare pentru Parubina este linia business, în culori ivory, bej, negru. Cel mai greu e să scoți bani din această linie, însă eu voi reuși. Linia casual și de seară e sustenabilă. Visul meu nu este să fie plin bulevardul de Parubina, vreau să cuceresc capitalele europene și să fac asta cu pași siguri. În România deja suntem și mă bucură mult.

M-am plâns odată că mi-e greu, când eram tânără și frumoasă

Lucram atunci la Casa de modă, iar primii mei clienți au fost cetățeni din Israel, stabiliți aici și din corpul diplomatic. M-am plâns lor odată că am probleme, că sunt bolnavi copiii… Iar una dintre cliente mi-a spus că „nu am timp să mă plâng, că am facultatea, copiii, lucrul… nu e timp”. Mi-a fost greu să o înțeleg timp de o zi, a doua am înțeles și mai mult nu m-am mai plâns niciodată! Sunt situații când nu reușesc și nu ajung la plăcerea lucrului finalizat. Și încă un aspect foarte important: sunt măgulită de fiecare dată când mi se spune „mulțumesc” – e foarte important să văd că lumea iese fericită de la mine.

„Ca un copil aștept dimineața, până la lacrimi mi-e dragă viața” – acesta e motto-ul meu în viață.

Optez pentru calitate, dar și pentru un preț rezonabil. Au fost situații în viață când m-am reinventat, mi-am reevaluat valorile, spre exemplu după decesul prietenei mele, dar asta m-a călit, cred eu. Am iubit mereu viața și am trăit foarte frumos. Părinții m-au încurajat mult, iar mama mi-a dat voie să fac toată nebunia de pe lume. Primul meu atelier de cusut era în podul casei. Am stricat toate stofele posibile, am încleiat stofe pe pereți și am făcut experimente de tot genul.

Primul business – tundeam toaată mahalaua

Tundeam toată mahalaua, toți băieții din mahalaua noastră treceau „prin mâna mea”. O rublă și 43 de copeici costa o frizură, iar eu din clasele primare făceam bani deja. Cântam, dansam, eram comsomolkă adevărată și părinții mi-au permis să fac totul. Acum susținerea clienților mă face să merg mai departe. Dora, spre exemplu (Emilian Crețu) mă susține acum extraordinar de mult. După o discuție cu el îmi trece orice boala.

Ținute: Olga Parubina
Pălării: Iuliana Chiroșca

Avem cele mai frumoase femei – le încurajez să fie mai îndrăznețe la ce poartă

Vom crea tot mai multe haine voalate, lejere, vom pune accent pe lucrul făcut manual. Sper să reușim să aducem toată feminitatea și să inspirăm curaj să poarte moldovencele noastre tot ce eu voi crea și am în cap. Ador cum se îmbracă româncele. Ele au curaj la mai sexy, la mai provocator. Nu zic, avem și noi femei deosebite, cele mai frumoase și mai radiante. Eu le admir zilnic și ador să le îmbrac.

Distribuie articolul: