A fost nevoită să înfrunte prejudecăţi şi i s-au închis multe uşi – pentru că este femeie. Încearcă să schimbe mentalităţi, demonstrând tuturor că femeile, oricât de fragede ar părea, pot să realizeze orice îşi propun, cât timp dau dovadă de mult curaj. A făcut Facultatea de Medicină Generală la Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie, apoi a susţinut masteratul în ştiinţe politice la Şcoala de Studii Academice Postuniversitare Ovidiu Şincai din Bucureşti. Este singura bursieră din Moldova la Reagan-Fascell Democracy Fellowship National Endowment for Democracy (Washington, SUA). Actualmente activează în calitate de trainer independent, expert naţional în gender, comunicare şi strategii electorale. Aflaţi în interviul ce urmează cum e să lupţi cu oamenii şi mentalităţile lor, dar şi ce obstacolele întâlnesc femeile când vor să se afirme.

– Cum e să fii femeie politician într-o societate dominată de bărbaţi?
Este greu, dar nu imposibil. În ultima vreme observ că femeile încep să se integreze mai activ în politică şi aceasta mă bucură. Rău este că, atunci când stai pe o poziţie standard, eşti privită cu încredere dar, când te decizi să creşti în funcţie – eşti privită cu neîncredere mai ales de bărbaţi.

– Vorbiţi cu multă pasiune despre profesia dumneavoastră de politician. Ce v-a determinat să faceţi această alegere?
În prezent nu sunt politiciană, dar trebuie să recunosc că am făcut politică 10 ani. Am intrat în politică la invitaţia unui om pe care îl respectam foarte mult. Şi am învăţat din mers, deoarece nu poţi fi un bun politician, dacă nu studiezi ce este politica şi nu citeşti cărţi despre politică. Eu am avut norocul să învăţ simultan politica atât practic, cât şi teoretic – astfel am descoperit pasiunea de a discuta cu oamenii şi a-i atrage de partea crezului meu.

– Cine v-a convins să vă apucaţi de politică?
Domnul Oleg Serebrean, ambasadorul Republicii Moldova în Franţa, pe care l-am apreciat întotdeauna ca pe o persoană foarte competentă şi un bun exemplu de intelectual. Chiar dacă căile noastre s-au despărţit – mereu îl voi respecta, deoarece de la el am învăţat bazele politicii.

– Cu ce provocări se confruntă o femeie când intenţionează să se afirme în viaţa politică?
Principalele bariere pentru o femeie, care vrea să intre în politică, după părerea mea, ar fi volumul mare de lucru pe care trebuie să-l facă acasă, neîncrederea în sine şi faptul că politica este dominată de bărbaţi.

– Există un mottou care vă motivează să păşiţi mereu înainte, indiferent de obstacole?
Da, sigur că există. Acesta sună astfel: „Îndrăzneşte şi te deosebeşte”. Încerc să promovez principiul dat, deoarece vreau să le arăt tuturor că societatea are nevoie de fiecare din noi.

– În ultimul timp se duce o luptă împotriva discriminării. De cât timp credeţi că are nevoie societatea moldovenească ca să-şi schimbe mentalitatea, să-şi dea seama că femeia poate realiza mai multe lucruri?
Trebuie să recunosc că va avea nevoie de mult timp. În calitate de trainer, încerc să schimb mentalităţi şi să învăţ oamenii că între noi toţi, indiferent că suntem bărbaţi sau femei, nu ar trebui să se facă diferenţe. Mentalitatea se schimbă, dar se schimbă foarte încet, pentru că femeile nu au înţeles încă că sunt foarte importante pentru societate.

– Ce arme ar trebui să deţină o femeie, pentru a reuşi în această societate?
Aici părerea mea diferă de cea a bărbaţilor, care consideră că femeia trebuie să fie ascultătoare. Eu cred că femeile trebuie să lase modestia deoparte – urmează să ne înarmăm cu multe cunoştinţe şi să dăm dovadă de solidaritate faţă de alte femei. Atunci când o femeie este criticată de un bărbat, deseori o altă femeie o critică şi mai aspru şi acest lucru mă face să îndemn femeile la o solidaritate absolută.

– Au fost momente când v-aţi simţit discriminată?
Chiar m-am simţit discriminată de multe ori. Mai ales când eram implicată în viaţa politică – nu a contat cât sunt de bună, când am vrut să cresc în funcţie. Faptul că sunt femeie i-a oprit pe mulţi să mă susţină.

– Cum v-aţi autocaracteriza?
Ca o persoană puternică, în primul rând, şi ca o permanentă elevă în orice domeniu. Îmi place foarte mult să fac puzzle-uri şi acest lucru mă ajută enorm să mă percep pe sine însămi – încerc să mă compun din multe bucăţi şi preocupări. Desigur pot să spun că sunt o mamă foarte bună, deoarece am învăţat acest lucru de la mama mea, care este extraordinară, sunt o fiică grijulie şi o soră iubitoare.
Sunt un om integru, care are un crez şi, chiar dacă nu sunt deloc credincioasă, nici ateu nu mă consider, mai degrabă agnostă. Eu nu cred în Dumnezeu, dar nici nu spun că el nu există. Cred în om şi în faptul că anume omul poate să facă multe. De aici porneşte şi dorinţa mea de a realiza mereu lucruri bune, mai ales că viaţa este foarte scurtă – mă consolez cu faptul că e compusă din zile foarte lungi în care poţi face orice.

– Care este ocupaţia preferată în timpul liber?
După cum v-am mai spus, sunt o elevă neobosită şi învăţ foarte mult. Pot să definesc diverse lucruri, dar nu ştiu să explic ce este timpul liber, concediu – nu ştiu ce sunt acestea. Nu am timp liber, încerc să nu-l am şi lucrez foarte mult pentru a nu-l avea.

– Fiul vă susţine în tot ce realizaţi?
Da, foarte mult. L-am crescut ca o feministă şi e un om care stimează foarte mult femeia şi o va respecta mereu.

– Cu cine vorbiţi cel mai deschis, cui îi puteţi spune gândurile ascunse?
Pot să spun surorii şi feciorului orice mă frământă, ei sunt şi cei pe care îi ascult. Mărturisesc că nu am prieteni deloc şi că nici nu dispun de timp pentru oaspeţi, de 10 ani încoace nu vine nimeni la mine în vizită şi eu mă strădui să nu mă duc la nimeni.

– Vorbiţi frumos de părinţii dumneavoastră. V-au susţinut mereu în tot ceea ce faceţi?
Da, m-au susţinut întotdeauna şi au respectat tot ce am decis să realizez. Poate că nu le-a plăcut ceva, dar nu mi-au zis niciodată acest lucru. Ca orice părinţi iubitori, mă aşteaptă să vin cât mai des acasă, însă tatăl meu mereu îmi spune: „Dacă poţi, vino acasă, însă dacă ai alte treburi acolo, la Chişinău, vino când te eliberezi”. Din copilărie am simţit această libertate de a alege şi a face ce-mi spune inima.

Distribuie articolul: