Sunt oameni cenușii, care ne înconjoară ca niște umbre palide. Dar de ei nu trebuie să ne pese. Trebuie doar să-i evităm pentru că ne otrăvesc existența. Să vorbim despre oamenii care sunt în jurul nostru și ne colorează viața. Există oameni care seamănă cu o cutie de acuarelă. Când se întâmplă să-i întâlnim provoacă în noi o explozie de culori. Și atunci, nu ne rămâne decât să ne întindem sufletul,ca o pânză, pe șevalet și să-i lăsăm să ne picteze. Îi vedem cum iau pensula într-o mână, în timp ce pe cealaltă o țin înfiptă în deschizătura unei palete de porțelan. Cu o mișcare grăbită amestecă haotic culorile dintr-o gamă de nuanțe caldeși luminoase.

Există oameni de un roșu intens. Ei sunt sunt ca o văpaie vie. Pasiunea arde înăuntrul lor și ne înnebunesc și pe noi cu ea. Oamenii portocalii sunt foarte putenici și curajoși. Sunt gata să riște orice, dar,în același timp sunt foarte generoși. Pot chiar să îți ofere și inima pe tavă. Unii oameni au în jurul lor raze galbene, ca și soarele. Ei sunt calzi și creativi. Dar trebuie să fim atenți! De la ei ne putem molipsi de optimism incurabil.

Verzii sunt cutezători. Ei și-au făcut un obicei din a visa. Iar focul speranței nicicând nu se va stinge din ei. Persoanele care sunt colorate în albastru par un pic reci, dar asta e doar o fațadă. În interiorul lor mocnește o flacără sinilie. Cadoul pe care îl putem primi de la ei este loialitatea. Oamenii de un indigo efervescent sunt plini de seninătate și imensitate, ca și cerul.

Atât de emotivi sunt cei violeți. Sensibilitatea lor ne face să fim mai atenți și mai îngăduitori.Ei ne pot face să auzim cât de melodioasă poate fi tăcerea. Și dacă am încheiat cu cele șapte culori ale spectrului solar să nu uităm și de alte două. Sunt culorile celor, care au rămas, în pofida anilor, copii.

Oamenii care sunt colorați în roz, sunt romanticii incurabili. Ei știu cât de prețios este un zâmbet. Acești oameni adoră să facă daruri scumpe, ca iubirea. Cei,care emană o lumină albă,sunt atât de puri. Pot fi comparați cu firele de nisip alb, sunt fini și îi găsim foarte rar. Prezența lor este relaxantă și răcoroasă, ca o briză.

Viața nu nepermite să îi avem tot timpul lângă noi pe oamenii frumoși și „cromatici”. Dar pata de culoare, care au lăsat-o pe tabloul din sufletul nostru, a rămas impregnată pe pânză pentru totdeauna.
Sunt atât de minunați acești oameni, care fac să răsară curcubeul în noi.

Distribuie articolul: