Poveștile Campaniei #Cumamnăscut continuă să ne uimească. Chiar din începutul istoriei pe care o vom publica astăzi, desprindem umrătoarele: „Amprenta nașterii în Moldova m-a făcut ca, după "fericitul eveniment", în următorii 10 ani, să nu mai vreau copii”. Mai multe detalii, citiți mai jos:

„Și acum îmi amintesc cum după naștere aveam un stres profund atunci când mi se întâmplă să văd vreo femeie gravidă pe stradă parcă eram eu în locul ei sau tot ce avea să i se întâmple mă privea cumva și pe mine… Aveam doar 23 de ani și, evident, la vârsta asta nu aveam cum să știu ce înseamnă să naști, decât poate din teorie. Acum, pe etape:
 Luarea la evidență….
M-am pus la evidență la medicul de familie de la Grătiești la termenul de 8 săptămâni. Ginecologul acestei policlinici însă se afla la Chișinău. M-am programat la d-na X (Tentiuc), care s-a comportat foarte arogant și cu un aer de superioritate până ce nu i-am achitat 50 de lei. Ne-am văzut numai o singură dată, era clar cum o să mă „trateze” și de asta am renunțat imediat la „serviciile” ei.
Am ales să monitorizez sarcina la Centrul de planificare a familiei al Institutului Mamei și Copilului pentru că aveau acolo tehnica necesară și o atitudine acceptabilă din punctul meu de vedere. Evident că și acolo am plătit pentru toate serviciile (USG, consultație, doppler – la clinica Modus Vivendi etc.), și numai o parte nesemnificativă la caseria instituției. În orice caz, serviciile au fost de calitate, realizate la timp, iar medicii destul de profesioniști.
 Alegerea medicului pentru naștere…
Medicul la care urma să nasc mi l-a recomandat o rudă cu funcție înaltă din sistem, la acesta născuse și fiica rudei. Deci mă simțeam în siguranță cumva, dar cu toate acestea am întrebat-o deschis pe doamna doctoriță cât să plătesc pentru naștere și până la urmă am achitat suma de 300 euro.
 Nasterea…
Cu o săptămână până să nasc am pierdut dopul gelatinos și, ca să fiu în siguranță m-am internat la Spitalul Municipal Nr 1, în secția în care lucra și doctorița mea… În acest interval de timp ea m-a verificat, iar în ziua în care era la serviciu mi-a rupt apele și mi-a provocat nașterea. Totul a decurs bine și pe 2 februarie, după 11 ore de travaliu, am născut un baiețel perfect sănătos. Fericita de mine că am născut singură, fără rupturi și fără complicații mari la copil.
A doua zi a venit moașa să mă vadă. Eu credeam că ea își face datoria, dar mai apoi am înțeles că a venit după bani. Deși eram deja depășită de situație, i-am transmis mai târziu prin medicul care mi-a primit nașterea un cadou ca să o mulțumesc. Între timp, aproape toți colaboratorii (începând cu șefa secției și până la deriticătoare) care intrau în salon să ne consulte așteptau într-un fel sau altul să fie remunerați. De ex, la așa gen de întrebare: „cu ce să ung bebe la scutec?” răspunsul era „o să vii la mine în cabinet și o să-ți spun!”.
 Sâni angorjați…
Eu nu am înțeles din start că o sa am probleme cu lactația, în schimb doamnele-medici au înțeles foarte bine. La solicitările mele repetate a venit la etajul nostru o doamnă cu un aparat cu ultrasunet. Ședința am plătit-o, chiar dacă a durat câteva minute. Când am rugat-o să-mi arate cum să atasez copilul la sân sau cum să-mi storc corect sanii doamna a zis ca ea dă consultații numai la ea în cabinet (care se află în alt bloc).  Rezultatul – mastită și temperatura sub 40 timp de o lună, intervenție chirurgicală făcută pe viu, înafara orelor de munca a medicului și a asistentului sau (ca să nu fiu internată, având copil mic acasă) și manevrele postoperatorii timp de 14 zile achitate din banii mei, iar bebe hrănit cu adaos artificial până la 1,5 ani, etc.
 Externarea… nu a fost sa fie
Slavă Domnului, pe la poze nu am ajuns, dar înainte de externare, mamele achitau câte 20 de lei pentru USG bebelușului. La această procedură copilului meu i s-au depistat hematoame la ambele suprarenale. În general, nu e ceva strașnic, mulți copii au această afecțiune la naștere (în funcție de greutate, poziție în burtă), dar care se absoarbe de la sine în maxim o lună. Menționez că copilul meu a avut 4370 g la naștere.
La intrebarea medicului neonatolog ce are copilul meu, am primit un raspuns rece și arogant: „Vă transferăm în altă secție (patologia nou-născuților) pentru că urmează să-i facem intervenție la rinichi”. Vă imaginați cum am primit eu acest mesaj. Am crezut că se prabușește lumea peste mine. Îarna, prin zăpadă, în ciupici de cameră și cu gențile în spate m-am mutat în alt bloc. Acolo a început adevăratul calvar.
Nepieptănată și cu „sâni de fată mare”
Copilul meu a primit nefondat mai multe antibiotice fără ca să mi se ceară acordul; acestea au fost schimbate de câteva ori la rând, eu nu aveam lapte, copilul plângea continuu, pierdea zilnic în greutatea, sânii s-au angorjat și mai mult… Am ajuns să cer de la servitoare să-mi aduca de la frigider biolact ca să hrănesc copilul pentru că asistentele medicale, deranjate de plânsul lui continuu, îi scoteau aerul cu bețișorul și îi puneau vată cu valeriancă în urechi. Medicul se apropia numai dimineața ca să-mi zică mie că sunt „nepieptănată și nu mi-am făcut patul”, că nu vreau să hrănesc copilul „ca să-mi păstrez sânii de fată mare” și peste 5 zile să mă trimită la chirurg!
Concluzia…
Serviciile medicale gratuite din Republica Moldova m-au costat peste 15 000 de lei în trei săptămâni de internare și cam tot atăta am plătit pentru profitul farmaciilor din țară. Mentionez că la externare, toate economiile familiei noastre (inclusiv banii primiți de la părinți ș.a.) erau epuizate, astfel că nu mi-am pemis să cumpăr nimic din cele necesare copilului (pătuț, cadă, cărucior)… În plus, epopeea banilor a continuat și după naștere cu virozele caracteristice adaptării, consultarea diferitor specialiști (oculist, pediatru, neorolog, ortoped, etc.)
Într-un cuvânt pot caracteriza medicina obstretrică și pediatrică din RM ca fiind una extrem de profitabilă. Nu am văzut niciodată ca medicii să iasă la protest din cauza salariilor mizere cu care sunt remunerați. Se plătește în buzunar la toți și pentru tot. Dintre toți specialiștii pe care i-am consultat în spitalele din Moldova, numai de două ori am fost rugată de medic să achit consultația la caseria spitalului și nu cred sub nici o formă că fără bani poți avea norocul să fii tratat omenește într-un spital din țara noastră. Este imposibil! Problema nu e că eu am dorit să achit cuiva taxe ilegale, pur si simplu altfel nu ai nicio garanție că o să ieși teafăr din situațiile în care nu ai niciun fel de alegere, mai ales atunci când e vorba despre copii.”

Nota redacției: Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera. Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Distribuie articolul: