Tanea Zubataia lucrează ca inginer la TomTom - o companie din Olanda care dezvoltă sisteme de navigare, în special sisteme de navigare încorporate în automobil. Este căsătorită cu un indian, iar câteva luni în urmă a devenit mamă de fetiță. Evenimentul s-a lăsat cu o călătorie în India, care a fost marcată de multe descoperiri. „Noi nu am avut parte nici de o lună de miere propriu-zisă, nici de un „babymoon” ceea ce-i atit de răspândit acum - să mergi într-o „ultimă vacanță în doi” înainte de a apărea bebelușul. Ultima noastră vacanță a fost practic nunta noastră în Grecia un an în urmă. Am vizitat Moldova când Alisa avea doar o lună și jumătate, a fost bine, deci ne-am gândit să ne continuăm aventurile chiar dacă avem un copil. În plus, venise timpul ca buneii din India să își cunoască prima nepoțică”, ne face o introducere Tanea.

Nu ți-a fost frică să mergi în India cu un copil de câteva luni? Despre India se știe că e o țară murdară și că poți înhăța ușor tot felul de boli.

„Am ezitat mult. Documentele Alisei in Olanda încă nu erau finalizate, drumul părea de nesuportat, India – o imagine nu tocmai încurajatoare. Căldură, murdărie, lume, aer poluat… era cât pe ce să renunțăm la idee. Dar apoi am trăit o revelație – nu se putea zice „nu” unei astfel oportunități. Urma să mergem și la o nuntă, o nuntă în India…În plus, în afară de temeri nu exista niciun motiv obiectiv de a renunța. Medicii au spus că nu e nicio problema să călătorim cu copilul, doar să ne ferim de pojar și să ne vaccinăm pe loc dacă depistam pericol de infecție. Cât despre murdărie, aveam asigurări din partea soțului că vom sta într-un hotel super, extrem de luxos, ca să evităm orice condiții insalubre. Până la urmă am stat în casa unei rude, soacra ne gătea mâncare în fiecare zi, fără mult piper chilli. Pe lângă asta, respectam regula de aur- oriunde ai fi, bea apă doar din sticlă, iar sticla trebuie deschisă de față cu tine. Punct.”

Știu că purtai cu tine peste tot șervețele umede…

„Am folosit o cantitate enormă de șervețele umede ca s-o ștergem de fiecare dată pe Alisa după ce vreo femeie în plină stradă își exprima profunda ei apreciere pentru minunea noastră și îi atingea obrazul, apoi degetele și le săruta. Pe lângă fetiță, li se părea curioasă înălțimea mea. Eu am 1,84 metri. În plus, purtam fetița în sling, pe când copiii lor sunt ținuți pur și simplu în brațe. Unii chiar au cerut sa facă poze cu mine. Îmi place sa cred ca m-au luat drept Julia Roberts. Cu aerul poluat am luptat cu ajutorul unui spray de nas cu soluție de sare. Spălam năsucul regulat.”

Am înțeles că ai probat hainele tradiționale indiene. Au găsit rochii pe mărimea ta?

„În India e o tradiție să dăruiești haine și nimeni nu se așteaptă sa le porți pe toate sau să ții la ele ca la ochii din cap. Eventual poți să le faci cadoul altcuiva. Eu am primit foarte multe haine în dar, deși înălțimea mea e una neobișnuită pentru India. Prin urmare, aceste haine se căutau și se alegeau foarte atent. Materialul este practic întotdeauna bumbac și am înțeles că sunt 26 feluri. În general se poartă o cămașă lungă si niște pantaloni sau legging. Ochiul European ar zice „De ce nu doar cămașă? Dacă e lungă, e o rochie, nu?” Nu. Cămășile astea au tăietură din ambele părți și uneori în față. Așa că fii decent și poartă pantaloni. S-ar parea că e cald așa, dar s-a dovedit că nu e cazul. Aerul în Hyderabad, unde am stat , e mult mai uscat și temperaturile înalte de 30 grade nu se simt atât de dureros precum e în Moldova. Acum, pentru a ma întîlni cu familia „mare”, mi s-a cusut încă un sari, verde cu roz. Si mi se mai pregateste un sari brodat cu oglinzi, dar nu voi reuși să-l văd. Soacra mi-l va trimite direct în Olanda când e gata.”

O moldoveancă își împarte viața între Bali, România și India. Cu balinezii creează bijuterii, cu românii – tabere de retreat. Din India e soțul

Cum ți s-a părut mâncarea indiană?

Noroc de mine că alăptez. Era un argument solid pentru a refuza bucatele iuți. Soacra ne gătea mâncare „dietetică”, „cu un singur ardei chilli”. Apropo, soacra mea gătește super gustos! Găină, miel, chiar și vită am gustat, vinete, linte. Am mai gustat orezul tradițional din Hyderabad – biriani. Ah, una din experiențe foarte NON-europene a fost să mănânc cu mâinile, mai cu seamă cu o mână. Este foarte interesant și așa se procedează chiar și în locuri publice. Nu știu cum e în restaurantele de lux, dar și în aeroport am văzut lume mâncând cu mâinile. Imaginează-ți, aduni în patru degete orez, îl treci prin curry, apoi cu degetul mare împingi toată bunătatea asta in gura. Foarte eficient.”

Ce te-a uimit sau șocat ?

„Felul în care se șofează! E o Nebunie pe drum! Toți își taie calea și nimeni nu iese la sfadă.  Se conduce cu mare viteză și se claxonează, după mine, exagerat de mult. Oamenii coboară din autobuzele, care, apropo, nu au uși, chiar în mijlocul drumului. Un alt mijloc de transport popular este mopedul. Poți vedea familii întregi pe mopede. Am văzut o familie de vreo 5 persoane și un copilaș de câteva luni în brațe…pe un moped! Apropo, familiile în India sunt foarte mari și unite. Soțul meu are 18 verișori și verisoare. Toți sunt căsătoriți și partenerii lor, la fel, au verișori și verișoare, surori și frați. Am avut o reuniune de familie, deci toți au mers vreo 6 ore ca să ajungă din toate colțurile Indiei la noi. M-a uimit că veneau, pentru că e familie și trebuie sa facă cunoștința cu doi noi membri ai acesteia.”

Tanea spune că indienii încearcă să se apropie tot mai mult după occident, vorba poetului, după vorbă și după port. Conaționala noastră crede că unicul lucru care merită preluat este…curățenia.

„Ar fi drăguț să vedem mai puțin gunoi pe marginea drumului. În rest – e minunat că avem o lume atât de diversă. Pe aceeași planetă trăim, dar nu avem idee unii de alții. Încercam la început sa găsesc afinități cu țările europene pe care le-am văzut. Dar e ridicol sa cauți! Este complet diferit! Îmi place foarte mult că se poarta hainele tradiționale, majoritatea femeilor poartă sari sau salwar kameez. Apropo, ai observat cum în țările orientale bărbații preiau portul modern occidental, iar femeile se țin de portul tradițional?”

Am observat și nu îmi imaginez cum s-ar putea explica. De fapt, îmi vine în minte o explicație cu o doză de umor, dar mă tem de gura feministelor, de aceea tac și îți mulțumesc pentru interviu! Am călătorit cu tine și mi-a plăcut, chiar dacă a fost o călătorie imaginară.