Avem o mămică fericită în campania #Cumamanăscut. Aceasta ne-a trimis povestea ei mai fericită pe e-mailul redacției. La dorința ei, acesta va fi anonimă.

A născut la spitalul Nr 1 și s-a bucurat de atenția medicului, chiar dacă la început a întâmpinat probleme, situația a revenit la normal atunci când a întâlnit un medic care  a reușit să facă din naștere  una dintre cele mai frumoase experiențe ale vieții sale.

În iarna lui 2016, mai exact 09.12, la ora 10:40, la termenul de 36 săptămâni a hotărât să vină pe lume băiețelul nostru.

„La 4:00 s-au rupt apele şi am apelat 903 care în decurs de 20 minute erau deja la uşa noastră şi în doi timpi şi trei mişcări eram în drum spre maternitatea Nr.1. După controlul de la internare deşi eram la prima naştere am înțeles că până am ajuns era deschidere uterului de 6 cm. Ok, pînă aici toate bine şi frumoase, eu citind atîtea pe internet aveam o frică enormă anume de atitudinea indiferentă a medicilor şi de durata travaliului, mai ales că aveam diabet gestațional ceea ce a cauzat naşterea mai devreme.”

Internarea

„De la internare am fost preluată de o infirmieră in vârstă care m-a condus împreună cu toate bagajele pînă în sala de naştere. Ajungând la etajul 5, ne întâlneşte moaşa care era de pe somn cu un aer arogant, iar prima ei întrebare a fost: „Cu ce medic te-ai înțeles?!”, la răspunsul meu că nu am medic ales din timp am observat schimbarea în comportamentul ei şi brusc o indiferență totală deşi ar fi trebuit să fie invers.
În acel moment aveam în gând că de ce m-am temut nu am scăpat, şi aşa a fost până în momentul în care a apărut mămica care trebuia să asiste la naştere. Deci mă conduce moaşa în salon, îmi conectează monitorul pentru a vedea inima piciului impunându-mă cu voce ridicată să stau într-o poziție incomodă, în acest timp se apropie medicul de gardă să mă controleze şi aud fraza:

„Dacă aici e deschidere de 6cm, ap eu îs tanc” şi pleacă amândouă.

„Între timp se amplificau contracțiile, era aproape ora 5:30 şi din ce în ce mai puternice, vine iar moaşa cu fraza  „Ce urli că nu mai ai aşa contracții puternice”. Deja plângeam de frică cu gândul că nu mai ajung să îmi țin în brațe băiețelul cu aşa atitudine. Din gândurile astea urâte m-a scos vocea mamei care am auzit-o din hol şi ştiam că deja voi fi cum zice rusul „как за каменной стеной”. A fost lângă mine pe tot parcursul naşterii şi prima care a făcut cunoştință cu piciul nostru. Deci a venit mămica, moaşa probabil nu o văzuse încă că intrase în salon şi iar cu aere vroia să înceapă discuția şi când a dat cu ochii de mama s-a înmuiat ca biscuitele în lapte pentru că mămica o luase la o serie de întrebări că dna a înțeles că nu are în fața o persoană căreia să îi „puna macaroane pe urechi”.
La ora 7:00 mămica a chemat medicul să vadă dacă e totul în ordine pentru ca se amplificau contracțiile şi erau din ce în ce mai dese, la care dna doctor : „Asteptați deja ora 8 că o să naşteți cu altcineva şi el o să vă răspundă la întrebări”. Puțin şocate de răspuns.  Aşteptăm ora.”

Medicul cu „mâini de aur„

„La exact 8:00, intră în salon persoana căreia o să îi mulțumesc o viață întreagă pentru că nu a lăsat în sufletul meu o experiență urâtă a primei naşteri ci una dintre cele mai frumoase, doctorul Liviu Sărățeanu. Deja după primul control care nici nu îl simțisem domnul doctor a zis că naştem peste vreo 2 ore şi a pus pe jar (din cauza diabetului gestațional şi tensiunii care juca ba sus ba jos, se consideră o naştere mai deosebită din câte am înțeles) moaşa şi infirmierele care s-au comportat cum se poate mai bine fără nici o mulțumire. Exact la ora 10:00, cu ajutorul domnului doctor care practic m-a ridicat în brațe pe masa de naşteri s-a început procesul, asistat pe lângă domnul Liviu de încă 3 medici, studenți la medicină, moaşa, 2 infirmiere, reanimatologul (din fericire nu a fost nevoie de serviciile dumnealui) şi mămica.”

La câteva ore după naştere deja „alergam” pe hol.

În timpul procesului auzeam doar vocea doctorului ( cum a mai scris o mămică, foarte mult contează tonul vocii şi cuvintele de încurajare) care foarte calm şi cu un profesionalism aparte îmi spunea ce şi cum să fac. Cu toate că a fost greu, piciul era mare, am născut la 10:40 un băiețel de 4200kg. După câteva ore în care moaşa şi infirmierele mă supravegheau în sala de naştere, am fost transferată în salon unde la fel am avut parte de un comportament adecvat şi binevoitor. Doctor mă vizita de 2 ori pe zi atâta timp cât am fost acolo. La câteva ore după naştere deja „alergam” pe hol”

Sper istoria mea să încurajeze viitoarele mămici şi să demonstreze că sunt şi în țara noastră oameni buni dedicați meseriei lor.

 Vezi și: O mamă aduce speranță prin intermediul campaniei #Cumamnăscut că avem și medici buni: „Contează tonul vocii medicilor”

Nota redacției: Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera. Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Distribuie articolul: