Pe lângă contribuţia pe care o au cărțile la dezvoltarea vocabularului copiilor, imaginației, ele mai sunt acele resurse esențiale care îi ajută pe micii cititori să îi înţeleagă mai bine pe cei din jur și să își dezvolte abilităţile de comunicare. 

Câteva imagini au fost postate de către un portal de știri, care au trezit nedumerirea internauților, în special, categoria de comentatori activi a fost a mamelor. Este vorba este o carte de ghicitori, pe care a găsit-o o mămică în una dintre librăriile noastre și, surprinsă de limbajul pe care a decis autorul să îl utilizeze, a împărtășit din această descoperire.

Maturii recunosc că nici ei nu ar putea răspunde la asemenea ghicitori, care pe lângă faptul că sunt lipsite de logică, ele nu contribuie la educarea copiilor sau la dezvoltarea inteligenței acestora. Iată ce spun părinții:

„Ghicitorile respective sunt atât de prost compuse, încât eu, fiind mare, nu-mi pot da seama, care ar putea fi răspunsul corect. Cu atât mai mult, eu nu aș permite copilului să citească așa ceva. De azi înainte voi răsfoi toate cărțile pe care intenționez să le procur”, spune Adela Mocanu, mamă.

„Aceste ghicitori nici pentru vârsta noastră nu sunt relevante,  nu se merită de citit, pentru că nu au nici un înțeles și nici copiilor mei nu aș da să citească așa schimonosire a cuvintelor. E părerea mea”, zice Ana Rotari, mamă.

„Dacă stai să numeri, cartea are ghicitori despre tutun, dopul de la sticla de vin, tâțe de femeie etc.. Și dacă ar fi să mai răsfoiești nu m-aș mira, dacă aș găsi și despre frunză de cânepă ori seringi – un complex educațional „oportun”, nu? Or, copii astăzi sunt și așa expuși diferitor tentații din lumea cei înconjoară, dar când li se mai servesc chiar din carte, e tare de tot”, susține Galina Banaru

„Nici nu-mi imaginam că există cărți în librării cu aşa texte vulgare și imagini care  în loc să aibă un impact pozitiv şi să dezvolte psihicul copilului, să-l fascineze, să-i dezvoltă imaginația, îl resping, pur şi simplu”, zice Mariana Toacă-Bârsan, mamă.

„Dacă nu vedeam răspunsul, nu ghiceam nici una”, spune amuzată o altă mamă.

O altă mamă crede că „Aceste ghicitori sunt pentru oameni maturi, nu copii. Pentru mine sunt foarte urâte, au un lexic murdar. Niciodată nu le-aș citi pentru copiii mei și mai ales să le procur”, spune Tatiana Marițoi.

Pe de cealaltă parte, autorul cărții e de părerea că „Ghicitorile s-au născut în timpuri îndepărtate, inițial având altă funcție decât cea de astăzi. Unii cercetători

susțin că ele au fost folosite în oracole, alții demonstrează că ele ar deriva din limbajul convențional al oamenilor primitivi, care evitau să numească direct animalele, plantele și fenomenele naturii, considerate tabu din superstiție sau din alte cauze.

Spuse pe la șezători sau în toiul muncii în câmp, într-o clipă de răgaz, ghicitorile, de cele mai multe ori, au destinația de a deruta tocmai prin anumite asocieri pe cel care e pus să ghicească, spre a provoca hazul, a stârni veselia”.

Psihologii, însă, consideră că interesul pentru a citi devine motivația învățării, el dezvoltă imaginația, capacitatea de a relata succesiv un text, cursivitatea și coerența exprimării. Cartea trebuie să învețe copilul un limbaj rafinat, poetic, învață a se comporta și a primi mesaje despre lume.

Cezara Dilevschi, psiholog e de părerea că:

„În educaţie nu există reţete! Există experienţă acumulată, există idei şi teorii bazate pe noi cercetări, există practici confirmate în timp care şi-au demonstrat avantajele, există valori, principii, reguli, dar nu există reţete. Pentru că fiecare copil este unic, pentru că fiecare grup de copii este unic, pentru că fiecare cadru didactic este unic, pentru că fiecare familie este unică — pentru fiecare în parte aplicându-se metode specifice de educaţie! De aceea succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la necesităţile individuale ale fiecărui copil!

Ceea ce ştim, credem şi gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el… Niciodată nu vom putea şti totul despre copil, dar cu cât ne vom apropia mai mult de el şi îl vom înţelege mai bine, cu atât vom învăţa mai multe despre ceea ce ar trebui să facem pentru a-l ajuta să crească şi să se dezvolte la nivelul întregului potenţial de care dispune.

Procesul de cunoaştere al copilului este unul complex şi deloc ușor.  În perioada copilăriei, ei acumulează noi experiențe prin exemplele maturilor, prin ceea ce văd sau ce aud, ce fac, imitând totalmente experiențele percepute. Din aceste considerente este foarte bine să fim atenţi la ce facem , ce le arătăm,  sau ce le citim. E important să-i asigurăm un mediu stimulativ ,care va încuraja învățarea.

Pentru a furniza informații coerente  e bine să ne punem următoarele întrebări : Cum vreau să-l văd în viitor ?  Informația pe care o primește este în conformitate cu vârsta lui?  Ce va învăța el de aici ? Cum îl va influența ? Și cum va utiliza aceasta experiență?

De exemplu , dacă văd un mesaj pe care nu-l consider eficient și potrivit, pur și simplu îl evit și nu-l citesc  fetiței mele de 5 ani.  Dacă vede și mă întreabă – îi zic că oamenii sunt diferiți, îi explic că ”  e bine să înțelegem și sa vedem diferențele între noi,  nu trebuie să încercam să fim ca toți”, spune psihologul.

Multe abilități copiii primesc cu sprijinul  adultului, care la rândul său , ar trebui să țină cont de următoarele principii: mediul, securitate și limbajul utilizat adecvat vârstei.

Cartea este o sursă importantă pentru achiziționarea acestor abilități. Cum am și spus, familiile sunt diferite, oamenii sunt diferiți și fiecare alege ce citește copilului, sau ce ar dori să-l învețe. Aceasta alegere se raportează  direct la personalitatea fiecărui părinte sau scriitor sau cadru didactic.

În acest fel, fiți mai precauți la ce cumpărați copiilor voștri, pentru că părinții sunt responsabili de conținutul pe care-l citesc, privesc sau ascultă copiii lor, or asta se influențează direct educația pe care o primesc ei, de nivelul de dezvoltare intelectuală și abilitățile de comunicare cu cei din jur. Nu procurați cărțile doar după ambalajul, care le vinde, ci lăsați 5 minute în librării pentru a le răsfoi.

Autor: Daniela Pascari, stagiară

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: