Pe 24 ianuarie, acum trei ani, Anastasia Gândea aducea pe lume un băiețel. Încă în timpul sarcinii știa că îl va numi Teodor. Copilul avea cordonul ombilical înfășurat în jurul gâtului, medicul care a asistat nașterea nu a ținut cont de acest lucru, astfel încât Teo s-a asfixiat în timp ce mama îl năștea pe cale naturală. „Copilul era mai mult mort decât viu, iar nașterea s-a lăsat cu urmări grave. Teo a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală. Băiatul meu este alimentat cu ajutorul unui tub gastric special. Nu vorbește, nu merge, corpul lui se deformează zi de zi tot mai mult. E un copilaș minunat, un înger în prizonieratul propriului corp”, povestește Anastasia. 

Anastasia și-a dorit dintotdeauna un al doilea copil, dar după prima experiență de naștere avea o frică imensă că tragedia s-ar putea repeta. În plus, Teo are nevoie de multă grijă în fiecare zi. Când a împlinit însă băiețelul 2 anișori, Anastasia și soțul ei au prins la curaj. Au lăsat totul în voia Domnului. A aflat că este însărcinată tocmai când fiului i s-a făcut foarte rău și a fost spitalizat.

Teo împlinise deja 3 ani. Se agravase starea lui de sănătate. Făcea febră mare, era slăbit, am chemat ambulanța. Mi se făcuse rău și mie, credeam că e de la stres. În spitalul în care era internat Teo mi s-a măsurat tensiunea. Era joasă. M-a ținut starea ceea vreo trei zile. Apoi m-am gândit la sarcină, am cumpărat un test și am devenit cea mai fericită femeie din lume. Fericită, dar și înspăimântată. Teo era în stare gravă atunci, nu știam la ce mă pot aștepta. Mi-am adunat însă forțele și am făcut toate examinările necesare.”

De această dată, Anastasia a născut peste hotare, unde Teo a urmat un tratament mai calitativ decât acasă. Pe 23 iulie 2017, Anastasia a adus pe lume o fetiță perfect sănătoasă în orașul Parma din Italia. 

„În acea perioadă, Teo se simțea foarte rău. Era obișnuit cu mine, dar cât eram în spital ca să nasc și după naștere, de el avea grijă mama. Medicii spuneau că s-ar putea să îl pierdem și atunci l-am luat eu în grijă, iar mama stătea cu fetița. Și medicii au observat că Teo se simțea mai bine când eram eu lângă el. Mi-au semnat un permis că pot sta și cu fetița în salon alături de frățiorul ei.Teo nu mai zâmbise de câteva săptămâni , m-am apropiat de el sa îi arat surioara, i-am luat o mânuță ca să o atingă, și a început sa râdă, am simțit așa o bucurie în inimă, din acel moment Teo își revenea pe zi ce trece, eu îi puneam alături surioara….iar el zâmbea.”

Acum, fetița are un bun prieten. 

„Surioara crește, îl apucă de mânuță, îl mai trage de hăinuțe, încă e mică să înțeleagă ce se întâmplă cu frățiorul ei, însă Teo este fericit, când o vede- zâmbește. Și noi suntem mai împăcați cu noi înșine. O inimă în care, ani la rând, era multă durere pentru suferința copilului meu, astăzi există o jumătate plină de fericire pentru celălalt copil. Ne ajută părinții, familia. De aceea, eu le recomand părinților care au poveste similară, un copil bolnav, să se gândească la un al doilea copil. Nu vă fie frică, un copil sănătos schimba mult atmosfera în familie și balansează oarecum durerile, suferințele , problemele. Gândiți-vă doar la bine și credeți în ceea ce gândiți, veți învinge astfel fricile.”

 

Citește și: Mamă de înger! #Cumamnăscut: „Acum sunt diagnosticată cu infertilitate din cauza tratametului greșit prescris de medici”

Vezi și: „O mamă aduce speranță prin intermediul campaniei #Cumamnăscut că avem și medici buni: „Contează tonul vocii medicilor”

Distribuie articolul: