Majoritatea copiilor acceptă cu bucurie să împartă camera de joacă sau cea în care dorm cu fratele lor, deoarece caută companie. Inițial, sunt bucuroși că au găsit-o. Părinții se așteaptă ca cel mare să vrea să împartă spațiul cu fratele mai mic, dar mulți copii doresc doar să petreacă timpul împreună, fără a lua în calcul consecințele împărțirii spațiului de joacă și somn cu fratele său. De aceea, este bine ca părinții să fie grijulii și prevăzători, pentru a evita unele probleme. 

Dacă sunt de vârste diferite, copilul mai în vârstă nu trebuie forțat să se culce în același timp cu fratele său mai mic sau să i se sugereze să facă liniște doar pentru că fratele lui doarme.

Copiii trebuie întrebați dacă sunt de acord să își cedeze jucăriile fratelui mai mic. Deși inițial pot accepta cu ușurință propunerea de a împărți camera cu fratele mai mic, ei de fapt nu doresc întotdeauna să împartă și lucrurile care până atunci au fost doar ale lor.

Fiecare copil trebuie să aibă un spațiu mic în cameră, fie un dulap sau un raft al său, pe care să nu se afle nicio jucărie sau o haină a fratelui cu care împarte restul spațiului. Ideea de „stat în stat” funcționează și la cei mici. Le validează nevoia de intimitate.

Copiii pot accepta cu ușurință ideea de cameră comună cu un frate de sex opus sau același sex până la vârsta de 6 ani. Intimitatea poate deveni o problemă pe masură ce copiii cresc, indiferent că vorbim despre frați de același sex sau sexe diferite. Stabilirea unor limite explicite în ceea ce privește nevoia de intimitate a fiecăruia dintre cei doi e necesară încă de la bun început. Mai mult decât atât, nevoia de respect reciproc prin acceptarea și respectarea unor reguli construite de comun acord de fratele mai mare și părinți, în primă fază, după care de fratele mai mare și fratele mai mic, în acord cu părinții lor, trebuie să existe.

Dacă nu e posibil ca fiecare copil să aibă camera sa, atunci ar fi bine ca părinții să țină cont de sfaturile psihologului Diana Dumitriu, sugerează mamapentrudoi.ro