Într-una din zile am primit un mesaj în privat, pe o rețea socială, de la Ecaterina Ceclu din satul Cuhnești, raionul Glodeni. Este elevă în clasa a 12-ea și o îngrijorează ce va face mai departe. Mi-a zis că îmi urmărește articolele pe Ea.md și se visează jurnalistă. M-a întrebat scurt: „ce sfaturi îmi dai?”

În primul rând, i-am zis să nu facă în niciun caz facultatea de jurnalism în Republica Moldova. În al doilea rând, i-am sugerat să înceapă cât mai curând voluntariatul, să scrie chiar la ea în sat dacă e nevoie, sau la distanță, pentru orice sursă media. Să insiste, să se ceară la stagiere.

14188454_1790834564507253_3513274302634503059_o

Scrisoarea Ecaterinei a răscolit în mine ceea ce mă preocupă de foarte mult timp. Realizez că elevii noștri nu au deprinderi de viață și că sunt împovărați cu materii complicate, unele absolut inutile pentru ei. Inutile, nu pentru că nu sunt bune, ci pentru că pur și simplu nu li se potrivesc. Și pentru că semnele în viață nu vin niciodată singure, la scurt timp după această scrisoare, am dat peste un articol genial. Antrenorul de genii” Florin Colceag: „La naştere, toţi copiii sunt supradotaţi. De cei care pălesc, mamele sunt responsabile total!” La titlu aș schimba doar ultima parte. De cei care pierd din genialitatea înnăscută sunt responsabili nu doar părinții, dar și profesorii, autoritățile care doar pe hârtie au competențele de a educa, apoi de a integra absolvenții școlilor și a universităților în societate, în câmpul muncii. Sistemul de învățământ actual nu cultivă pasiunile și talentele copiilor. De dimineață până seara, elevii rezolvă exerciții, sunt prinși cu temele pentru acasă. Ei nu mai au timp să viseze la ceea ce își doresc, nu au timp să exerseze ceea ce îi interesează pe ei, nu pe părinți sau profesori.

„Noi am plecat pe imitarea unui sistem care a fost generat de George Bush Senior care se chema „No child left behind” ( din engleză, „Niciun copil să nu rămână în urmă”) şi care se baza pe credite, concursuri, intrarea pe etapă superioară dacă copilul îşi acoperea numărul de credite şi note. Am întâlnit în Statele Unite rezultatele: au fost dezastruoase. Am întâlnit un băiat foarte inteligent pasionat de matematică. Când l-am întrebat dacă vrea să-i dau o problemă interesantă de geometrie mi-a răspuns: „Nu, pentru că am atâtea teme de făcut încât nu mai am timp să mă ocup de altceva. Şi dacă nu fac tema nu iau notă bună şi nu iau bursă. Iar ai mei sunt săraci”, povestește profesorul Florin Colceag.

Vezi mai multe: „ANTRENORUL DE GENII” FLORIN COLCEAG: „LA NAŞTERE, TOŢI COPIII SUNT SUPRADOTAŢI. DE CEI CARE PĂLESC, MAMELE SUNT RESPONSABILE TOTAL!”

Elevii tot mai des nu pot explora și învăța ceea ce au de gând să facă în viitor. Nu sunt lăsați să cerceteze ceea ce le place, astfel încât diplomele lor, obținute cu multe lacrimi și chin, ajung să strângă praful din casa părinților de obicei. După absolvire, mai devreme sau mai târziu, se reprofilează. De vină e și mentalitatea națională, clădită în timp, potrivit căreia meseria de electrician e mai prejos decât cea de bancher. Eu personal am cunoscut câțiva electricieni buni, profesioniști, care au depășit din fericire stereotipurile. Sunt pasionați și pricepuți la ceea ce fac. De ei, apropo, chiar ducem lipsă. Elevii chinuiți cu orele la școală, apoi cu lecțiile adăugătoare ca să exceleze la disciplinele pe care le urăsc, ajung la Bacalaureat cu un bilet la disciplina pe care nu o suportă și sunt deseori persecutați pentru notele slabe. Au mereu în cap amenințarea vociferată sau indusă de părinți ori profesori: „Dacă ai să iei note rele o să rânești la porci”. Dacă e să traducem, asta înseamnă „vei fi un nimeni”. Toată valoarea, esența unui suflet, este redusă la NIMIC, la o notă. 

„Acuma piaţa nu mai dă doi bani pe diplome. S-a devalorizat noţiunea de diplomă, pentru că s-au vândut diplome […]Educaţia nu mai formează personalităţi, ci vinde diplome, formează CV-uri. Oriunde te duci şi în orice zonă priveşti, toţi şi-au pierdut conturul orizontului. E un haos total. Nu mai găseşti instituţii, persoane care să ştie. Acest „să ştie” devine important. Cine eşti, ce treabă ai, care e treaba ta?”, adaugă profesorul Colceag.

Tinerii au ajuns să nu mai știe, pentru că au uitat de la ce au pornit în copilărie. Cât era mic, ei știau exact ce voiau. Copiii niciodată nu aleg orice jucărie li se oferă. Ei aleg anumite jucării, nu o dată. Petrec ore studiind ceva anume. După școală, ajung să nu mai fie siguri despre ceea ce le place. I-au pasat ca pe o minge de fotbal dintr-un cabinet în altul, astfel încât ei au uitat ce le place. În acest context, dacă articolul acesta ar ajunge cel puțin la Ministerul Educației, aș vrea să țină cont de propunerea mea umilă: să fie introduse ore de voluntariat chiar în școli. Ministerul să aibă parteneriate deschise cu antreprenorii, asociațiile neguvernamentale, iar copiii să poată face voluntariat în domeniile care îi pasionează. Așa ei vor înțelege ce îi atrage, își vor aminti ce îi pasionează cu adevărat, vor fi mai pregătiți să aleagă o facultate. Apropo, cred că a venit timpul să mai ușurăm și transferul studenților de la o facultate la alta, așa cum e în SUA. Ești admis la universitate, bați holurile și aulele unei facultăți, înțelegi că nu îți place. De ce să nu poți să te răzgândești? De ce să nu poți trece liber la o altă facultate decât cea aleasă inițial?

Citește și: Copilul „comod” nu va avea niciodată succes

Distribuie articolul: