Vă plăceați încă din liceu, însă el era cu două clase mai mic decât tine. Tu erai cea mai bună elevă din clasă, te plăceau toți profii și organizai toate seratele școlare. El era un rebel, învăța doar pe doi, dar era atât de drăguț și era înconjurat mereu de fete. La serate te invita timid la dans, îți mulțumea și doar atât. Tu ai plecat la facultate, el la mama lui în Franța. Au trecut ani buni, vreo cinci, și v-ați văzut întâmplător. Erai la pădure împreună cu gașca din copilărie, îți sărbătoreai ziua de naștere, iar el era la picnic cu rudele sale. S-a apropiat, te-a îmbrățișat și ți-a spus că ai rămas la fel de frumoasă. A plecat, iar tu ai continuat cheful. În următoarea seară primești un telefon. El, cu o voce emoționată, îți spune că e îndrăgostit și că are nevoie să te vadă.

Ați hoinărit toată noaptea cu mașina lui, la sfârșit tu îi spui că nu ai timp pentru o relație serioasă. El spune că acceptă atât cât îi oferi. Și iar a venit despărțirea. Dar sunetele și sms-le siropoase nu au încetat. Iarna, a revenit în țară special pentru tine, cu multe dulciuri și parfumuri. Îți spune că revelionul trebuie să-l petreceți împreună și rămâi șocată când te duce în localul unde familia lui așteaptă sărbătoarea. Acolo te prezintă tuturor.

Ai înghițit mâncarea cu noduri și erai supărată că nu ai situația sub control. Doar i-ai explicat că nu vrei o relație serioasă, de ce naiba nu înțelege?! Apoi îți spui că ești o proastă și că trebuie să te relaxezi. Omul ți-a spus că te iubește și face totul să devii a lui. Îți spui că poate e cazul să-ți revizuiești atitudinea și să începi să crezi în dragoste. Să încerci, măcar o dată în viață, să ai o relație de durată. Și iar a plecat, au urmat aceleași sunete și sms-uri.

De Paști nu a putut veni, dar ți-a trimis multe haine și bani. Tu îi telefonezi și îl cerți, îi spui că ești o femeie independentă și nu-ți place să fii întreținută. El îți spune că vrea doar să aibă grijă de tine și să-ți ofere tot ce-i mai bun. Începi să-ți faci procese de conștiință, mai ales că și prietenele tale sunt de partea lui și îți spun că ești foarte norocoasă că l-ai întâlnit. Simți în tine viermele neîncrederii, dar îți spui că trebuie, după atâta timp, să-i acorzi măcar o șansă. Și i-o acorzi. Îi trimiți zeci de sms-uri în care îi spui cât de mult ți-i dor de el. Începi să fii fericită și să scapi de încordare.

Dar asta, până într-o bună zi, când primești un telefon din Franța, de la cineva care îți spune că e iubita lui de câteva luni… Îi telefonezi, iar el nervos neagă totul și spune că e o proastă care minte. O suni pe ea și-ți zice că el i-a spus același lucru despre tine. Atunci faceți schimb de sms-urile primite de la el și îți dai seama că sunt aproape identice. Râzi ca o isterică. Ai încercat și tu să oferi o șansă unui bărbat și ăsta s-a dovedit a fi …, mă rog, nu mai contează. Pui punct.

A mai trecut un an. Tu iarăși cu prietenii din copilărie, în sat, din nou e ziua ta de naștere. Primești un sunet și nu-ți vine să crezi. Uitasei de existența lui, dar e ziua ta, ești veselă și îl lași să vină să te vadă, te-a rugat măcar atât să-i permiți. Vine și îți aruncă o privire de copil vinovat. Și iarăși începe discursul siropos, binecunoscut, dar îi spui ferm că nu ești femeia care privește în urmă.

Apoi se apropie de prietena ta, știind bine că o să-ți transmită totul. Îi spune că fata aceea, cealaltă, e o idioată și o târfă. Întâmplător, peste câteva zile idioata îți scrie pe un site de socializare și întreabă dacă v-ați împăcat? Îl descrie și ea în cele mai parșive cuvinte. Îi spui și ei că nu obișnuiești să privești în urmă și o blochezi. La câteva luni afli de la o cunoștință comună că au făcut nunta. Zâmbești – nu poți decât, în gândul tău, să le urezi să fie fericiți, pentru că se merită unul pe altul.

Distribuie articolul: