Încerci să bagi cheia în broască, dar ți se aprinde becul! Dacă blegul e cu vreo gagică? Dar te-ai uitat la geam înainte de a intra în scară, nu era lumina aprinsă și el nu face sex pe întuneric ca pensionarii. Dar dacă totuși face? Să pleci nu are rost, oricum ai venit deja, și după ce ai mers toată ziua cu autocarul, ești frântă, mai ai și febră… Chiar nu-ți pasă dacă e sau nu cu cineva înăuntru – oricum, e cel mai bun prieten al tău și nu o să-ți ia capul dacă îi vei întrerupe partida. Nu v-ați văzut de ceva timp și, mai ales, a insistat să vii. Dacă se temea că ai putea să-l deranjezi nu ți-ar fi dat și ție un rând de chei de la apartamentul lui.

O să deschizi ușa încet-încet și dacă auzi ceva suspect, discret vei ieși și o să aștepți afară. Rotești cheia în broască și deschizi un pic ușa. Liniște. O deschizi mai larg și intri, hmm, ușa de la baie e deschisă și lumina e aprinsă. A uitat să stingă lumina? Îți scoți ghetele încet și mergi în vârful degetelor. Te ițești după colțul barului. Doamne! E în fața oglinzii din baie se bierberește și… e gol!

Repede te retragi cu ochii strânși, te lipești de perete de parcă ai văzut ceva supranatural. Mare treabă, un fund gol de bărbat. Mda, dar e fundul lui… Te ițești încă o dată să privești tabloul și iarăși te retragi agitată, mușcându-ți buzele. Faci un pas în stânga, dar lovești măsuța și vaza cade jos, offff, ce gură-cască! Noroc că e din sticlă groasă și că a căzut pe covor.Vocea lui se aude din baie. Te întreabă dacă ești tu și de ce nu aprinzi lumina? Îi spui că ai vrut să-l sperii, dar te-ai împiedicat de masă. Râde zgomotos și dă drumul la apă.

Își spală fața de spuma de ras, în timp ce tu mergi să faci lumină în casă. Aprinzi veiozele, ridici vaza și o pui pe masă. Ce bine că blegul ăsta nu primește flori, că ai fi făcut o baltă în mijlocul camerei. Te așezi în fotoliu. Iese din baie cu un prosop alb prins la mijloc. Vine spre tine, se așează în fața ta în pirostrii și te ciufulește. Îți prinde fața cu palmele, te sărută pe frunte și îți spune bun-venit. Simți cum te cuprinde un tremur neînțeles.

Ochii lui pendulează între ochii tăi și buzele tale. Mâinile, pe care le țineai subsuori, le strângi în pumn, le apeși în fotoliu și te retragi un pic în spate. Îi spui să-ți facă un ceai, cu miere și lămâie, și să meargă să se îmbrace că ți-i teamă să nu-i ajungă prosopul pe podea. El zâmbește și pleacă la barul care îi servește drept bucătărie, tu mergi în baie să-ți încălzești mușchii încordați sub duș.

Revii în cameră, ceaiul aburind te așteaptă pe masă, alături un bol mic de sticlă cu miere, iar de asupra o felie de lămâie. El privește un meci de hochei. Tu stai în prag și te sprijini de colțul ușii, îl urmărești. Vă cunoașteți de atâta timp și niciodată nu l-ai privit ca pe un mascul și acum ce te-a apucat, proasto? El te observă și îți face semn să te așezi alături. Te apropii și te îmbrățișează, te întreabă cum a fost călătoria ta sprâncenată în Europa. Îi spui că fantastică, dar nu ai reușit să găsești răspuns la întrebările pe care le aveai.

Brusc, îți prinde fața în căușul mâinilor și te țintuiește cu privirea. Ochii lui parcă ar căuta ceva suspect pe chipul tău. Respirația voastră devine mai profundă și mai deasă. Știi că dacă faci ceea ce vă trece prin minte o să rămâi fără cel mai bun prieten al tău… dar poate câștigi un soț ideal? Cum poți gândi în halul ăsta, ești pe cale să-ți pierzi prietenul! Între timp, buzele voastre se apropie și îți spui că faci o mare tâmpenie, dar deja nu mai e cale de întoarcere.

Totul a fost ca în ceață, din cauza dorinței și a febrei… dar poate și a vinei pe care o simțiți. Stați îmbrățișați, cu picioarele împletite. Vă mângâiați și vă priviți. Înțelegeți că prietenia voastră nu mai poate fi la fel.

Distribuie articolul: