Campania #Cumamnăscut continuă cu istoria Cristinei - o mamă care ne-a relatat cum a născut în anul 2013 la Centrul Mamei și Copilului. Astfel, aflați mai jos cum a trecut peste durerile care au durat zile întregi, cum a înfruntat nesimțirea medicilor, fiind nevoită să mintă că are soț, chiar dacă atunci era singură, dar și atitudinea grosolană a întregului personal care a intrat în contact cu pacienta - toate aceastea, au dus la aceea că acum îi este frică să nască al doilea copil.

Ajunsă cu mari dureri în sala de nașteri, acolo a aflat că este anestezie mai bună (cu plată) și mai puțin bună (fără plată).

„Am născut în 2013  la CMC. Mi-a fost dificil, pentru că am avut o naștere grea: nu se deschidea uterul. Trei zile de durere și chin, dar, în sfârșit, a treia zi am ajuns în sala de nașteri. Nu mai aveam putere să lupt și atunci am avut nevoie de un anesteziolog să îmi pună o anestezie epidurală, să mă odihnesc puțin să am putere mai departe. Când mi-a pus anestezia am fost întrebată: „cu plată anestezia sau fără?” Eu am întrebat care e diferența, la care mi s-a răspuns că cea cu bani e mai bună”.

Tot la spital a aflat că medicii sunt interesați de starea materială a familiei pacienților. De asta depinde atitudinea lor față de tinerele care nasc.

”Anesteziologul m-a întrebat de familie: dacă am bărbat, unde am lucrat, dacă am familie bună și altele, ca să înțeleagă dacă am bani sau nu. Dar eu, fiind singură fără soț (la acel moment eram mamă singură), sora mea m-a sunat din timp și mi-a zis să am grijă că o să mă întrebe de familie și să le spun că am soț și totul e bine”.

Citește și: Prima naștere a fost un calvar – noroc de un doctor cu literă mare: „Să-i nu-i punem pe toți pe același taler”

A avut noroc de medicul pe care l-a ales și moașă, în rest, nimănui nu-i păsa de sănătatea pacientului dacă nu le puneai bani în buzunar. 

„Când am ajuns în salonul de nașteri, au intrat mai mulți medici ca să aleg unul. În asta am avut noroc, am ales-o pe doamna doctor Stela și moașa doamna Ecaterina. Mi-au pus și picuratoare, îmi erau măsurate contracțiile și totul era bine. Am ajuns pe masa de nașteri. Cu ajutorul moașei și medicului nu puteam să nasc. Vine și șeful secției și spune: „eu nu înțeleg, mai aveți atâta să stați lângă dânsa, cât are de când stă pe capră și se screme. Scoateți copilul cu vacuum că eu m-am săturat să-i aud zgherăturile”. Eu, neștiind ce-i asta, îi spun medicului: „hai așa dacă nu se primește singură”. Atunci doamna Stela îmi spune: „în niciun caz, ce-i cu tine, ai să ai traumă la copil pe toata viața, tu o să poți singură”. O oră și cinci minute m-am chinuit și, în sfârșit, am născut o fetiță de 2,800 kg. Eram cea mai fericită, dar după asta a început pediatrul care a examinat fetița la naștere: „iată e Anul Nou și nu am primit salariu. Poate ne mulțumiți cu ceva?” Eu stau pe capră cu fetița în brațe plină de sânge și ea îmi adresează așa întrebări… I-am răspuns: „da, bine”. Infirmiera care m-a dus în altă secție în carucior cu fetița, îmi zice: „poate aveți puțină soviste să ne mulțumiți cu ceva, că strângem din urma voastră toată murdaria”. Eu i-am zis „bine”.  Eram în șoc, că încă n-ai reușit bine să naști și deja cer bani. Am ajuns în palată și nu aveam putere nimic. M-am dus la wc și am deschis pampersul și a căzut jos. Am făcut tot numai sânge. Vine infirmiera și-mi zice: „ești vacă sau ce? nu vezi ce murdarie ai făcut? ia și șterge că eu nu-ți sunt dădacă”. Nu știam ce să fac, nu aveam nici puteri. Am chemat sora medicală și zic: „nu înțeleg, sunt un animal sau cum? de ce se comporta așa cu mine?” și ea îi zice infirmierei: „ia și spală doamnă, vezi că e sleită de puteri?”. Infirmiera a răspuns că are altceva de lucru, puțin a strigat la ea și m-a ajutat să ajung la pat și să mă spăl. La care tot infimiera îmi sune: „eu am salariu mizerabil, da’ trebuie să sterg tot c***** din urma voastră, măcar nu ne mulțumiți”. Eu eram total în șoc, cum poți așa să vorbești!?”

Se pare că fiecare medic își cere „partea” sa.

”A doua zi am fost trimisă la vaccină. Doamna de acolo îmi zice: „donați pentru secție câte 50 de lei pentru reparație. Am dat. Ce era de făcut!? În secția unde am stat era, la fel, 50 de lei. Eu, dacă le-am dat bani, zi de zi veneau la mine medicii să mă vadă, dar era o fată de la un centru de mame singure – nimeni nici nu se uita la ea. Îmi era jale, și când era în sala de nașteri – aceeași situație”.

Maternitatea – o închisoare? Nu poți să părăsești spitalul până nu lași pe masa șefului secției o sumă de bani.

„Când trebuia să te externeze, treceai pe la șefa secției și trebuia să-i lași 100 de lei ca să îți dea voie să pleci acasă. Și acum se pune întrebarea: „cum să mai faci al doilea copil?” Soțul îmi zice că el trebuie să lucreze un an întreg ca să strângă bani pentru nașterea mea, și nici nu vrea al doilea copil. Îmi zice: „vezi pe câți copii îi traumează la naștere și ce atitudine au? Noi vrem un copil sănătos”.

Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera.

Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Vrem să aflăm povestea ta. Spune-ne-o pentru a opri acum fărădelegile din acest domeniu!

Distribuie articolul: