A devenit deja o tradiție ca în contextul sărbătorii Învierii Domnului, părintele Maxim Melinti să vină cu un altfel de mesaj duhovnicesc.

Deși nu se consideră un revoluționar, parohul bisericii „Acoperământul Maicii Domnului” din Ghidighici oferă un model inedit de curaj, implicare, consiliere duhovnicească, „incluziune” creștină și promovare a valorilor creștine autentice în rândul comunității.

Anul trecut, a devenit viral interviul Părintele Maxim Melinti: „Femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică!”. Chiar și un an mai târziu, această chestiune rămâne a fi una problematică și actuală.

Într-un nou interviu pentru EA.md, preotul a vorbit despre noile provocări pe care și le-a asumat (inclusiv cea de responsabil pentru desfășurarea activităților pastorale în toate penitenciarele din RM), dar și despre adevărata expresie a Învierii Domnului – pe departe o sărbătoare asociată cu dezlegarea la mâncare!

13015390_1298424256837666_2414552005493282880_n

Părinte, a trecut cam un an de la ultimul nostru interviu pentru EA.md. A fost un an în care ați continuat să munciți cu ardoare la Biserica din Ghidighici. Mărturisiți-ne câteva dintre marile realizări pe care le purtați în suflet cu mândrie.

Anul 2015 și prima parte a anului curent cu adevărat au fost productive. Am pornit construcția Centrului Social „Insula Fericirii” din Ghidighici, care va include cantina socială, centrul de zi pentru copii și persoane în etate, curățătorie socială, bibliotecă, odaia mamei și copilului în dificultate, muzeul istoric, etc. La finele anului trecut, am finalizat construcția demisolului. Acum ne-am stopat din cauza datoriilor și lipsei de finanțare. Sperăm ca în 2017 să reluăm și să finalizăm construcția.

O altă realizare este lansarea Revistei „NEPSIS” (din greacă – trezvie, deșteptare), revistă în culori, care apare 2 ori pe an. Are și un supliment aparte pentru copii, intitulat „Zâmbetul”. Pe paginile revistei noastre sunt abordate probleme actuale: viața creștinului, prezența femeii în biserica în perioada menstruației, vrăji și alte practici păgâne, subiecte sociale și moral-spirituale.

La fel, am început și activitatea editorială. Am publicat un ghid pentru împărtășanie: cum ne împărtășim și pentru ce de fapt de împărtășim, rugăciuni care putem să le citim, precum și sfaturi practice pentru mame și copii. O altă carte, întitulată „Roua Rugăciunii”, cuprinde versuri despre cele 12 mari sărbători biserici și vine ca un suport pentru părinți, copii și învățători de religie, care doresc să învețe și să cunoască mai mult despre tradiții creștine într-o formă mai deosebită – poezie. Menționez că banii colectați din vânzarea acestor cărțulii sunt alocate pentru construcția centrului nostru social. În viitor vor apărea și alte cărți cu conținut istoric, moral-spiritual și social.

Ați reușit să vă apropiați și mai mult de tinerii din localitate. Ce activități practicați împreună în ultima vreme și ce tematici poartă acum lecțiile publice pe care le organizați la biserică?

Prezența și activitatea tinerilor în comunitatea noastră este un obiectiv prioritar, de care ne ocupăm zilnic, folosind metode diverse. Este vorba de acțiuni sportive – pelerinaje cu biciclete și excursii culturale; acțiuni educative – școala duminicală, unde copii deprind teme biblice și spirituale, prin studiu, desen, vizionarea filmulețelor; acțiuni culturale – școala de pictură „Zografos”, unde copii învață să desene icoane, peisaje, portrete, participă la diverse concursuri și expoziții pe teme sociale; acțiuni de voluntariat – tinerii noștri participă regulat la evenimente caritabile, acordând un ajutor benevol în susținerea păturilor social-vulnerabile din localitatea noastră, precum și din închisorile din Republica Moldova.

Pentru viitor, avem mai multe idei și programe, pe care le vom realiza și vom da cursa noilor forme de implicarea tinerilor în viața satului și a Bisericii.

În ultima vreme vizitați tot mai des deținuții de la penitenciare. Vom evita detaliile și incursiunea în viața lor. Spuneți-ne doar care e cel mai comun regret al oamenilor care ajung să plasați după gratii, pentru anumite crime pe care le-au săvârșit. Cum îi ajutați să-și ia piatra de pe inimă?

Anul curent am fost numit responsabil pentru desfășurarea activităților pastorale în toate penitenciarele din Republica Moldova.

În aceasta misiune, deloc ușoară, mă ajută 18 preoți-capelani, care sunt prezenți în cele 17 instituții penitenciare din țară și împreună implementăm diferite acțiuni pastorale, misionare, educative și social-caritative. În fiecare penitenciar există biserică, unde persoane private la libertate pot beneficia de tot „pachetul de servicii religioase”, botez, cununie, spovedanie, împărtășanie, Sfântul Maslu, cât și consiliere psihologică, dar suport material din partea Bisericii.

Cei din închisori sunt la fel oameni obișnuiți, cu probleme și necazuri individuale. Noi, preoți-capelani, avem datorie sfântă să le ajutăm să descopere sau să regăsească pe Dumnezeu, Dumnezeu care este Dragoste, care urăște păcatul, dar iubește pe păcătosul care se căiește, care nu obosește să ne ierte și este mereu cu brațele deschise ca să ne dea viața, pace și liniște.

13095950_1306761339337291_1215581264675179448_n

Anul trecut, mulți aflau din interviul nostru că de fapt, femeile au dreptul să intre în Biserică în perioada necurăției trupești. Ce s-a schimbat într-un an? Încă vă mai ciocniți cu necunoștință de cauză? De ce credeți că se promovează în continuare „vorbele băbești”?

Țin să mulțumesc încă odată redacției EA.MD precum și ție personal pentru acest interviu cu un subiect important, care a fost o provocare și, cu mare regret, rămâne a fi actual. Atunci, când am făcut repost la interviul nostru, am primit zeci de like-uri, dar și comentarii bune și nu prea. Cele negative evident veneau din partea persoanelor care nu doresc să discută pașnic acest subiect și s-au limitat la informație care au primit cândva din broșurele procurate în chioșcurile bisericești sau mănăstirești.

Eu nu am făcut revoluție, dar am spus ceea ce trebuia să spună toți preoții, dar nu au spus pentru că nu vor, nu le place. Anul acesta, câteva persoane publice de la noi, nu le voi da nume, au postat pe pagina lor Facebook acest articol și peste o noapte am avut circa 100 de solicitări din parte doamnelor și domnișoarelor, care au făcut respost și căutau deja, în privat, răspuns la unele întrebări la care am încercăm să le vorbesc. Așadar, tema este actuală și probabil că necesită o abordare publică și mai serioasă.

Ceea ce ține de parohia noastră, creștinii noștri încearcă, prin intermediul predicilor, publicațiilor și lecțiilor duminicale pentru cei mături, oferite în cadrul bisericii, să se debarasească de obiceiuri „băbești”, mai ales cele legate și înmormântări.

12496250_1227024120644347_7445945203403702335_o

În calitate de duhovnic, ați resimțit probabil durerea pe care o resimt tot mai mult oamenii acestei țări, în legătură cu crizele de tot felul. Ce le spuneți oamenilor, de obicei, pentru a nu cădea în deznădejde, mai ales în Post, când există atâtea ispite?

Pe lângă faptul că sunt preot, sunt și om, cetățean, tată și soț și încerc, în măsură care pot eu, să ofer un mesaj de susținere, de încurajare vis-a-vis de fenomenele și crize sociale cu care ne confruntăm zilnic. Mi-ași dori foarte mult ca mass-media să fie totuși independentă și nu ia poziții după interes politic, dar să abordeze teme așa cum sunt ele. Prea multă ură și violență apare la TV.

În ceea ce privește postul și ispitele, zic eu, încercările vin mereu, dar în orice situație trebuie să păstrăm calmul, să demonstrăm că avem demnitate, cultură și credință.

De unde se trage ideea că „în ultima săptămână a Postului Mare își mărturisesc păcatele doar cei mai păcătoși”? Vă rugăm să ne spuneți cum e corect și onest să intrăm în Săptămâna Patimilor.

Biserica Ortodoxă, în ultimele decenii, a fost comuflată cu tot felul de obiceiuri, tradiții, ritualuri și reguli care nu au nimic comun cu Hristos și Evanghelia. Ele au apărut ca niște ciuperci uriașe după catastrofa de la Cernobîl.

Dacă am reuși să le scoatem pe toate, ne-am da seama că a fi un creștin bun nu este atât de greu, iar uneori chiar foarte ușor. Însă, regulile „băbești” nu ne permit să respirăm ușor și să-L vedem pe Hristos, călare pe mânzul asinii, care era neprihănit, blând, iertător și milostiv. Din lipsa de cunoaștere a Sfintei Scripturi (la noi, lumea nu prea citește Biblia), crezând că ea ar aparține doar oamenilor speciali, avem ceea ce avem.

În primul Mare Post din parohia Ghidighici, am făcut apel către creștinii noștri ca să se împărtășească și în ultima săptămână a postului – Săptămâna Patimilor și le-am zis: „Dragii mei, în această săptămână, după cum ați apucat DVS, se împărtășesc doar tâlharii și curvarii. Să știți că împreună cu ei se împărtășește și preotul, deoarece el face liturghie și numaidecât se împărtășește și el.”

De atunci, nu avem probleme cu împărtășitul. De fapt, în parohia noastră, creștinii se împărtășesc așa cum și se cuvine, la fiecare liturghie, în post și în afara postului.

vgf

Din păcate, mulți dintre creștinii ortodocși văd în Sărbătoarea Învierii întâi de toate o dezlegare la mâncăruri. Vă rugăm să lăsați un mesaj pentru toți credincioșii care așteaptă Paștele nu doar cu trupul, ci întâi de toate cu sufletul! 

Dragi prieteni, vă îndemn să vedeți sărbătoarea Învierii Domnului dincolo de ou, cozonac, brânză și carne de miel.

Hristos nu s-a răstignit pentru produse alimentare, ci pentru ca noi să avem viața veșnică, să fim sfinți și cetățeni ai Raiului. Nu puneți niciodată importanță pe mâncare nici în post, nici după post. Încercați să amplificați virtuți și calități umane, compătimire, eliminarea mândriei, egoismului, indiferenței, invidiei.

Care e folosul că mâncăm tot postul fasole și cartofi, dar în inimă păstrăm ură și supărare? Postul vine în perioada primăverii, când natura se îmbracă în frunze și flori bine mirositoare. Așa și sufletul omului trebuie să radieze de mai multă lumină, bună mireasmă, bunătate, cumpătare, iertare și omenie. Iar la Învierea Domnului nu este obligatoriu să mâncăm în așa fel, ca a 2-a zi să ne arate la știri. Întru toate măsură și bunăvoință.

Vă doresc sărbători binecuvântate și liniște în suflet.

Vă mulțumim nespus pentru acest interviu, părinte! Sărbători luminate!

12088015_1172489532764473_2166877895174674256_n

Citește și:

Parohul Maxim Melinti: „Părinții sunt oglinda copiilor, iar copiii devin oglinda părinților”

Părintele Maxim Melinti: „Femeia, în perioada menstruaţiei, are tot dreptul să intre în biserică!”

Părintele Maxim Melinti, despre Săptămâna Patimilor: „În aceste zile, postul este strict!”

Foto: Arhiva Personală

Distribuie articolul: