Va îmbrăca cel mai frumos costum popular pe care-l are de la Crasna, Cernăuţi, baştina sa, şi va veni la Holercani, la IA Mania. Maria Iliuţ, alături de studenţii ei de la Ansamblul „Crenguţă de Iederă”, de la Universitatea de Stat din Moldova. Cum trebuie să purtăm ia, câte costume are în palmares dar şi cui le lasă moştenire, ne-a spus artista de muzică populară, Maria Iliuţ, într-un interviu video.

Despre festivalul IA Mania, care se va desfășura mâine, în satul Holercani, Maria Iliuț a remarcat: „Aceste evenimente sunt foarte, foarte importante, pentru că în evoluările noastre se apropiau doamne, domnișoare și îmi spuneau: Vai, ce ie aveți! Cât de mult aș dori să îmbrac și eu și chiar s-o port în fiece zi, dar mi-i rușine”. Asemenea evenimente într-adevăr descătușează lumea. Dacă vrei să porți ia, o porți și în zilele de lucru. Este o haină și frumoasă, și răcoroasă pe timp de vară, și naturală… E foarte bine că sunt asemenea festivaluri, unde oamenii promovează costumul nostru tradițional, care ne reprezintă.

Maria Iliut si nepotica

La IA Mania, Maria Iliuț merge împreună cu studenții de la „Crenguță de Iederă”, USM: „Când am înfiripat acest ansamblu, ne puteam confecționa costume de un fel, dar m-am gândit că n-ar fi bine, pentru că la hora satului, niciodată n-au fost fetele la fel, toate au fost în ii neîntrecute și le confecționau pe ascuns, nu cumva să le vadă cineva. Și surorile mele, și eu, coseam pe ascuns și ne uitam dacă latră câinele și venea cineva, punând ia sub pernă; să nu le vadă nimeni, mai ales cămășile de mireasă. Toată lumea era curioasă în ce straie va fi mireasa. Dar și fetele, când veneau la horă în ii noi, erau admirate de viitoarele soacre, era frumos… Noi am avut un noroc, pentru că mama, surorile mele și eu inclusiv, am brodat și am țesut, am participat la toate cele confecționate.”

Întrebată de Cristina Aramă dacă a fost mireasă în ie, cântăreața de muzică populară a spus: „Nu. Am fost într-o rochie. Părinții mei au vândut o vacă și mi-au luat această rochie dintr-un pachet trimis din Israel, fiind una dintre cele mai cele rochii, pe timpul acela. Așa era, la timpul acela, moda. Acum, sigur că aș face altfel”.

Maria Iliuț dezvăluie că a pregătit și zestre: „Am pregătit zestre și nu numai pentru noră: mai ales pentru nepoțica mea. I-am luat opincuți în miniatură, de trei degete, niște cămășuți. Eu am circa 30 de ii, dar mi-i drag să le țin acolo. Am atâtea ii, că n-am atâtea evoluări. Am și catrințe, poale, mărgele lunguiețe, rotunde etc. Le îmbrac și la petrecerile private. Când ieșim la spectacolele mari ținem cont de cel mai autentic costum, pentru ca să fie apreciat de specialiști și nu numai. Dar costumul național n-a fost din prima costum național: omul l-a creat pentru diferite ocazii, pretenții și vreme (ploaie, ninsoare, glod), dar, cu trecerea anilor, fiecare generație a implementat ceva în costumul nașional și de asta a devenit atât de colorat și frumos. Acum în satul Voloca, din Cernăuți, de unde este maestrul Ioan Paulenco, sunt făcute toate din mărgele: și catrințe, și poale, și ii. Au încărcătoare, pentru că sunt grele, în schimb, sunt bogate, strălucesc. Cea mai veche ie pe care o am, are peste 200 de ani și am găsit-o întâmplător, de la o vecină a mea, care are cam 80 de ani și ea mi-a zis că această ie a îmbrăcat-o străbunica ei, când a fost mireasă; diferite cusături au denumirea lor și culori naturale și s-a păstrat foarte bine. Îmi place să le îmbrac, știind că sunt apreciate de specialiști.”

”Cele mai scumpe sunt fără de preț și le am de la maică-mea, în niște găurele care nu se mai confecționează acum. Acelea îmi sunt cele mai dragi și n-o să le vând, ci o să le las pentru nepoțica mea sau pentru ca să stea acolo. Pe prima ie, n-am s-o uit niciodată: pășteam vitele și, totodată, îmi brodam cămașă, că vroiam și eu să ies la horă, aveam 16-17 ani. Sileam la ia asta și mai aveam de lucrat la o mânecă, pentru ca s-o finalizez. Lucrul îl făceam mai mult când eram cu vitele, cu oile. Coseam acolo și, la un moment dat, mi-am dat seama că oile au trecut undeva, în livada cuiva. Am lăsat totul jos, m-am dus să le întorc și, când m-am întors, o vacă îmi rosese mâneca. Vă dați sema ce tragedie?! Am refăcut-o, până la urmă, dar am suferit”, mai mărturisește interpreta.

„Neapărat o voi învăța și pe nepoțică aceste tradiții. Strictul necesar, fiecare fată mare trebuie să-l știe, de aceea, la Facultatea de Arte Frumoase, la USM, nu doar cântăm și jucăm, ci este și secțiunea de Broderie/Croșetare, unde fetele studiază brodări croșetări. Din ansamblul meu, toate fetele sunt gospodine pricepute la orice.

Zi de zi, Maria Iliuț nu ezită să îmbrace ia: „Îmbrac și blugi cu ie, mărgele, cercei, ne chitim, noi, frumos!”

Distribuie articolul: