Nostalgică de fire, Ludmila Bălan, alias tanti Ludmila a fost invitata emisiunii „Dimineața pe răcoare” de la Radio Noroc din data de 1 mai 2015. Interpreta, dar și prezentatoarea TV a scos din arhiva sa, câteva amintiri frumoase din copilărie, adolescență, dar și despre concursul care a adus-o pe ecranele noastre acum 35 de ani. Iată ce am aflat despre Ludmila Bălan de această dată:

Televiziunea noastră este doar cu un an mai mare decât mine

Anul acesta, pe 6 februarie s-au împlinit 35 de ani de când sunt în televiziune. Eu intrasem în televiziune chiar de ziua lui Dan, pe 6 februarie, el împlinise un anișor. Anul acesta, când Dan a împlinit 36 de ani, mi-am dat seama că și eu am aniversare, 35 de ani de televiziune.

Televiziunea este în inima mea, este a doua mea casă. Acolo m-am creat, acolo m-am trezit eu Om în sfera creației. Televiziunea este inima mea și eu întotdeauna am făcut ce-mi zice inima mea și niciodată n-am greșit, iar vorba: „urmează-ți chemarea inimii” este adevărată și vreau să le spun tuturor să-și urmeze inima, în special copiilor.

Foto: Arhivă personală/Facebook: pe holul Televiziunii natale !!!

Ludmila Bălan pe Facebook: Pe holul Televiziunii natale !!!

Eu de mică eram un fel de artistă, cum sunt majoritatea fetițelor, le place să cânte, să danseze în fața oglinzii, exact așa eram și eu. Am mai crescut un pic și la școală tot mai cântam, mai recitam, mai dansam, făceam de toate și eu îmi doream să fiu artistă. În clasa zecea, am luat locul întâi la un Concurs Republican de Declamatori și era președintele juriului Veniamin Apostol, atunci, dânsul i-a zis mamei că mă include în lista unui grup de basarabeni pe care urma să-i trimită la Moscova, la Sciukin. Dar părinții mei au decis că e prea departe și că voi merge la facultatea de filologie. Am fost influențată de o crainică, Elena Strâmbeanu și copil fiind mi-am dat seama că vreau să fiu cranică.”

M-a gătit tot căminul pentru acel concurs…

Fiind în anul patru la filologie, am văzut un anunț în ziarul „Cultura” pentru suplinirea postului de cranică la televiziunea națională. Atunci eu am început să mă pregătesc, să înregistrez vocea mea la un magnetofon cu bobine, mă înregistram și mă ascultam, luam din ziar texte și exersam. Am fost și la doamna Harghel, profesoare de citire expresivă din universitate, atunci ea mi-a zis: „fato dute acasă, tu nu ai nevoie de mine!”, chipurile eu eram bună, m-a încurajat și m-am pornit eu la concurs. Când am intrat holul televiziunii era „negru” de fete, veniseră foarte multe la concurs și trebuia doar una singură. M-a gătit tot căminul pentru concurs. Cineva mi-a dat rochie, cineva – pantofi, cineva m-a coafat… tot căminul îmi ținea pumnii. A fost o zi grea pentru toate fetele de-acolo. Eu eram un pic tristă că vedeam acolo fel de fel actrițe, coafate, machiate, cu rochii; eu nici nu știam pe atunci că există föhn, eu știam că îți speli capul și îl aranjezi cu mâna și… te duci. De machiaj nici vorbă, nu aveam eu atunci produse cosmetice, fiind la anul patru, la 20 de ani, nu aveam nici măcar un ruj.

Foto: Arhivă personală/Facebook: Ludmila și Dan Bălan acum 35 de ani

Foto: Arhivă personală/Facebook: Ludmila și Dan Bălan acum 35 de ani

În fine, a trecut și ne-au anunțat pentru turul doi că au trecut 8 fete, și aud și numele meu… fără machiaj și fără föhn, trecusem în turul doi. La turul doi emoțiile erau duble deja, și iarăși tot căminul m-a pregătit, probabil de-acolo luasem acea energie care m-a ajutat foarte mult. Costumul mi l-a dat Silvia Grosu și… am trecut și turul doi, și pentru turul trei au trecut două fete, și iarăși aud numele meu, a doua era o actriță de la Teatrul „Luceafărul”, înaltă, brunetă, foarte frumoasă. Eu eram cam pe la umărul ei și… la turul trei nici nu pot să vă explic ce emoții erau. Deci, acolo ne-au dat o foaie cu un text necunoscut și trebuia să-l citim, domnișoara respectivă a citit toată pagina, după care mi-a venit mie rândul, m-am așezat și am citit două fraze, m-au oprit și mi-au zis: „destul, vă mulțumim”. Și eu zic în sinea mea: „gata, până aici a fost!” și plecam eu tristă spre vestiar să-mi iau haina, și mă ajunge o doamnă din urmă și-mi zice: „Liuda, tu mergi cu mine în clădirea administrativă.” Mergeam noi pe teritoriul televiziunii și mă gândeam că mă cheamă să-mi mulțumeacă că am venit la trei etape, și când am intrat în studioul președintelui televiziunii, a domnului Lozan, acolo erau vreo 20 de oameni la masa aia lungă și atunci am înțeles că ei de fapt erau comisia care s-au uitat la concurs, de la televizor, și alegeau candidatele. M-am așezat lângă domnul Prigorschi, și domnul Lozan spune: „Felicitări, ați fost admisă la postul nostru vacant de crainică!” Eu am muțit și el mă întreabă: „cu cine vreți să semănați?” eu îi zic: „cu nimeni” și în timpul ăsta sună telefonul domnului Lozan, iar Prigorschi mă ghiontește și-mi zice: „spune că vrei să semeni cu cineva, nu contează cu cine, spune și tu un nume!” Atunci eu am zis: „cu Svetlana Jilițova” și el mi-a spus: „foarte bine, foarte bine, minunat!” Și așa a început viața mea în televiziune.

Foto: Arhivă personală/Facebook

Foto: Arhivă personală/Facebook

Tanti Ludmila în cadrul interviului și-a mai adus aminte și despre prima sa experiență de emisie pe ecrane: „Îmi venea să mă ridic de pe scaun și s-o iau la fugă încotro m-or duce ochii, tremuram toată și citeam textul acela mare, mare și când am terminat, mă gândeam că dacă mai era un singur cuvânt în plus, pe lângă cele citite, cred că muream acolo.”

Distribuie articolul: