Ludmila Adamciuc este mămica unei fetițe de un anișor, care a primit diagnosticul Sindromul Down. Aceata dezvăluie pe blogul său #Prietenamea, despre momentele grele în care a aflat că fetița ei este „diferită”, despre acceptare și despre lecțiile primite de la micuța Beatrice.

„Nu sunt cum ți-ai imaginat, dar sunt ca Mine

Atunci când Beatrice a fost diagnosticată cu Sindrom Down, îmi amintesc că plângeam uneori (și în rând cu mine mama mea) de soarta pe care eu mi-am imaginat că ea trebuie să o aibă. Mi-am văzut copilul la școală, la universitate, o carieră, măritată și cu familie proprie, la care eu voi merge să-mi văd nepoții. Este destul de standard pentru modul în care o viață este menită să meargă, nu?

Fiind la noi în vizită un prieten ne-a spus : „Nu vă dezamăgiți și întristați că ea nu va trăi viața pe care v-ați imaginat -o. Ea trăiește deja viața care trebuie să o aibă. Și a avut dreptate. Beatrice, acum 1 an, și-a luat întreaga familie în călătoria ei, care nici n-am presupus ca poate fi atât de frumoasă. Nu ne-a grăbit, ne-a lăsat să ne adunăm, să ne calmăm și într-un final să primim plăcere de la toate provocările ei.

Mă întreb, cât de mulți părinți au copii care nu urmează calea, care și-au imaginat-o, fără ca să aibă vreo dizabilitate? Există atât de mulți alți factori în viață care pot influența felul în care se clădește un copil – un adult”, scrie Ludmila.

„Societatea a modelat exemple – ceea ce este considerat o viață demnă, de succes și fericită.

Dar cine oferă dreptul oricui de a decide dacă o persoană poate fi fericită? Dacă își trăiește viața corect?

Este foarte trist faptul că a fi „diferit” a devenit atât de înspăimântător și încordat. 

Mulți oameni trăiesc foarte diferit față de ceea ce părinții lor și-au imaginat înainte de a fi chiar născuți. Care e motivul? Din cauza bolii, a orientării sexuale, a alegerii de carieră sau alți factori care nu erau prevăzuți de părinți. Există oameni care ajung să fie implicați în abuz de droguri sau în crimă. La sigur, nici un părinte nu își imaginează că copilul său își va petrece viața în spatele gratiilor.

Unde vreau să ajung?

Având un handicap sau dizabilitate, nu este un motiv să credem că viața unei persoane nu este ceea ce trebuia să fie. Nu este un motiv să credem că acest copil nu poate trăi o viață minunată și nu va avea un viitor „strălucit”.

Fetița mea nu trăiește viața pe care mi-am imaginat-o când o purtam în burtă, dar trăiește viața ei plină de surprize și înconjurată de dragostea noastră.

Această fetiță ne învață pe noi, părinții ei, da poate și pe alți oameni, despre dragoste, acceptare și bunătate. 

Așa că, poate nu va lua diploma de licență și master, nu va avea o carieră impresionantă … dar oare chiar asta contează cel mai mult în viață ca să fii fericit?

Ceea ce știu cu siguranță este că: Călătoria noastră va fi incredibilă. Poate între timp mai „aninăm” un pasager numit soră/frate, cine știe…???”, își încheie povestirea mămica eroină, Ludmila Adamciuc.

Sursa: prietenamea.com

Vezi și: Ludmila Adamciuc, mămica-eroină a filmulețelor noastre despre Sindromul Down, și-a făcut blog