Liza Mamaliga este unul dintre puținii oameni ai Moldovei, care cunoaște albinele dintr-o altă perspectivă. Liza știe că mierea de calitate poate face lumea mai bună. Impulsul care a motivat-o să lanseze proiectul de antreprenoriat social „Dulce Plai” împreună cu familia sa, a fost cuprins din realitățile contradictorii ale țării noastre - un stat în care abia acum se educă o cultură a consumului de miere și un comportament menit să sprijine existența albinelor. Cât suflet a fost depus în acest proiect dulce, născut la Todirești, dar care a devenit celebru în lume, aflați în interviul de mai jos.

Liza Mamaliga este unul dintre puținii oameni ai Moldovei, care cunoaște albinele dintr-o altă perspectivă. Liza știe că mierea de calitate poate face lumea mai bună. Impulsul care a motivat-o să lanseze proiectul de antreprenoriat social „Dulce Plai” împreună cu familia sa, a fost cuprins din realitățile contradictorii ale țării noastre – un stat în care abia acum se educă o cultură a consumului de miere și un comportament menit să sprijine existența albinelor. Cât suflet a fost depus în acest proiect dulce, născut la Todirești, dar care a devenit celebru în lume, aflați în interviul de mai jos.

Liza, „Dulce Plai” este mai mult decât o afacere, este un proiect de suflet, de familie. Povestește-ne despre ce înseamnă acest proiect pentru tine acum, la această etapă a vieții.

Dulce Plai e poate în ultimul rând o afacere pentru mine. Dulce Plai s-a născut din frustrarea mea față de unele lucruri care se întâmplă în Moldova și pe care nu am vrut pur și simplu să le accept. În momentul când ești unicul producător de miere din sat și o dată pe lună vine cineva după un pahar de miere, atunci când răcește, iar banii se duc pe multe prostii din magazin, care nu ne fac tocmai bine corpului și pe care plătim mai mult decât valoare pe care o primim, e frustrant. Și când ți se spune că ai pus zahăr în miere și de asta e cristalizată, pe când cristalizarea e un proces natural și e o dovadă că mierea nu e procesată termic, în timp ce tu oferi ceea ce  e mai bun, din nou e demotivant. Când apicultorii din țară se împart în tot felul de tabere și nu colaborează pentru dezvoltarea sectorului, iar asociația organizează un târg pe an, care arată ca un sector din piața centrală e mutat pe Bulevardul Ștefan Cel Mare, e revoltător. Dulce Plai e un manifest împotriva acestei situații și o viziune pentru  o Moldovă care își apreciază produsul local, un consumator responsabil pentru propria sănătate, apicultori care se inspiră și învață unii de la alții.

Pentru mine, Dulce Plai e o platformă de învățare, dezvoltare, aplicarea ideilor și dorințelor, e masteratul pe care nu l-am făcut și locul de muncă pe care mi l-am dorit, e accesul meu la oameni minunați, e o provocare, e un loc pentru creativitate, e ceva de care nu mă pot despărți, e proiectul care îmi trezește emoții și mă entuziasmează să continui.

Cine sunt oamenii care stau în spatele acestei denumiri?

Dacă ne referim la numele însuși, eu l-am ales cu suportul lui Alex, consultant de branding din Berlin.

Dacă întrebarea e cine stă în spatele proiectului Dulce Plai acum, atunci îi am alături pe membrii familiei, care au mi-au oferit mult suport și înțelegere, dar și care sunt cei mai buni critici. Gheorghe este apicultor, Veronica este studentă la UTM recent s-a alăturat echipei și se ocupă de Comunicare, cu Eugen lucrăm împreună la proiectul Săpun natural cu miere ceară și propolis. Ceea ce-mi place mult e că Dulce Plai m-a reconectat cu prieteni din copilărie, Alex, Mihaela cu care am făcut împreună proiectul „Să învățăm de la Albinuțe”, colegi de liceu, Ștefan, care ne ajută mult cu design-ul, Catea – fata cu idei și mâini de aur, care ne-a făcut costume de apicultor și pungi speciale pentru borcanele cu miere. Și fiecare persoană care ne cumpără produsele și ne dau idei sau feedback, ei ne ajută să construim Dulce Plai.

Este posibil să te întreții, în Republica Moldova, doar din comercializarea de miere și de produse din ceară?

E posibil, mai ales că cererea la produse apicole e în creștere, iar la nivel mondial și local populația de albine scade, dar e și riscnt, pentru că apicultura e foarte dependentă de condițiile naturale. Sunt câteva modele de business în domeniul apiculturii. Prisaca de peste 300 familii de albine, cu practicarea pastoralului și metode intensive de creștere a albinelor cu focus spre obținerea producerii maxime de miere și vânzarea en-gros a producției la preț de 30-40 lei/kg. Apoi, sunt procestori/exportatori de miere, care doar colectează de la apicultori, o procesează, o certifică și o exportă. Acest model de afacere necesită investiții inițiale mari pentru echipament și acum în Moldova avem suficiente afaceri în domeniu, care susțin comercializarea mierii de la toți apicultorii din Moldova. Mai este  modelul de prisacă mică 100-200 familii de albine și vânzarea pe piața locală, la preț de 60-80 lei/kg la borcan, în piață, la târguri, rude, prieteni și cunoscuți. Aici produsele sunt și mai variate, apicultorii oferind și polen, propolis, fagure, păstură etc.

Noi, la Dulce Plai ne focusăm mult spre piața locală, pentru că misiunea noastră este să creștem consumul de miere în Moldova să educăm consumatorii și să oferim produse de înaltă calitate. Prisaca noastră numără acum 150 familii de albine și nu planificăm să depășim 200, pentru a avea timpul și energia suficiente pentru relațiile cu persoanele care consumă produsele Dulce Plai și potențiali cumpărători. Piața locală încă nu ne permite să vindem totul în Moldova, iar o parte din miere este exportata de firmele intermediare.

Factorul care influențează cel mai mult succesul producătorilor mici de miere este consumatorul responsabil. Dacă fiecare și-ar înlocui o parte din consumul de zahăr cu miere, noi apicultorii am duce-o mai bine, am face mai multe produse, mai bune, am plăti mai multe taxe, am angaja mai mulți oameni, albinele ar poleniza mai multe culturi agricole și natura ar fi mai bogată în flori, iar consumatorii – cu sănătatea fortificată.

Cât de interesați și informați sunt moldovenii față de acest produs și beneficiile lui?

La acest capitol, stăm din ce în ce mai bine datorită accesibilității sporite la informații pe care astăzi ne-o dă internetul. Dar informarea este doar un pas care nu neapărat înseamnă acțiunea de a consuma mai responsabil și ceea ce este mai bun pentru sănătatea noastră, iar marketingul agresiv al produselor alternative, zahăr, dulciuri, medicamente, suplimente etc., manipulează decizia cumpărătorului. Noi informăm prin articole, participare la evenimente publice, târguri, am derulat și un proiect educativ în școli „Să învățăm de la albinuțe”.

Liza, cum sunt albinele și nu vor fi niciodată oamenii? Ce ai învățat de la ele?

Albinele sunt geniale. Serios. Modul lor de organizare ca și societate, divizarea și rotația rolurilor, felul în care comunică. Ele culeg doar ce este mai bun, pentru ele și culeg în exces pentru ca să avem și noi oamenii și plătesc prin polenizare pentru faptul ca iau nectarul florilor.

Dacă o albină este, cumva, infectată cu nectarul de la anumite plante, nu se mai întoarce în stup pentru, a nu face rău altor albine din familie, adică ele nu sunt egoiste.

Fiecare albină își cunoaște rolul și își face treaba bine. Ele sunt prietenoase cu mediul, ele fac natura mai colorată.  Albinele au înțeles mai bine decât oamenii că ne putem dezvolta sustenabil ca societate prin colaborare între indivizi dar și între indivizi și mediul care ne înconjoară. Mă îngrijorează faptul că se promovează concurența, ca stimulator al dezvoltării și egoismul pentru succesul personal, iar asta provoacă indiferență și lipsa de responsabilitate pentru comunitatea, țara, lumea în care existăm.

Liza Mamaliga este expresia modestiei. Ce înseamnă, după tine, să fii o adevărată Lady?

De foarte puține ori mă gândesc la ce înseamnă să fii o Lady, dar de multe ori mă gândesc și mă îngrijesc să fiu un om de care eu și cei din jurul meu să se bucure. E important, pentru mine, să mă simt bine în pielea mea, să fiu sinceră, să fac lucrurile cât de bine pot și numai lucruri bune, să respect oamenii și tot ce ne-nconjoară și foarte important să arăt gratitudinea față de ce ne oferă viața, prin provocări, succese, persoane minunate, familie și prieteni.

Îți vezi viitorul acasă, practicând apicultura, sau departe, peste hotarele țării?

Întotdeauna m-am visat trăind frumos în Moldova și chiar în satul de unde vin, în Todirești. Îmi place atât de mult aici, mai ales după ce m-am convins că e posibil să ai viața pe care ți-o dorești, dacă ți-o faci așa cum o vrei. Iar despre apicultură, ca îndeletnicire, acum sunt un învățăcel, ceea ce fac eu mai mult acum este să aduc mierea plină de sănătate și energie pe care o adunăm la prisacă, pe masa oamenilor și mesajul că albinele sunt mult prea importante pentru omenire, că să ne permitem să fim indiferenți față de rolul lor pentru biodiversitate și agricultură.

Am șansa să călătoresc mult în fiecare an, dar tot timpul culeg practici bune de aplicat în Moldova și mă întorc, îmi place mai mult acest model și îmi place ideea de cetățean al lumii. Eu cred că orice tip de granițe ne limitează procesul de cunoaștere și creștere.

Știm că ai avut suficienți mentori care te-au inspirat. Cine sunt ei?

Oamenii pe care eu îi consider mentorii mei, probabil nu-și dau seama că mi-au fost mentori,  pentru că oficial nu i-am numit așa, dar sunt cei de la care am furat trăsături, idei, valori pe care le-am apreciat la ei. Prietena mea cea mai bună din adolescență Tanea, a fost cea cu care am învățat sinceritatea în relații, suportul mutual și dragostea de sine. Apoi, la universitate, am cunoscut-o pe Daniela Munca-Aftenev, profesoara de Engleză în afaceri. Daniela a fost exemplul meu de profesionalism și curaj de a merge împotriva sistemului pentru binele studenților. Ea tot timpul aplica metode inovative, teme actuale, ne provoca să gândim critic și e zicea mai puțin să ne plângem și mai mult să muncim pentru ceea ce vrem să devenim, pentru că posibilități sunt, trebuie doar să fim gata pentru ele. După universitate, în timpul fellowship-ului în Germania, am avut-o ca mentor pe Romy, director de program la TheDoSchool. Romy face lucrurile nu doar pentru a fi făcute, dar pentru rezultate și impact pozitiv în societate. Din păcate, de multe ori întâlnim persoane, în special angajați în organizații și companii, care se prezintă la locul de muncă, fac ce le zice șeful, au marcat „făcut” în lista de însărcinări și gata. De la Romy am învățat că e bine să fii implicat, să-ți placă ceea ce faci și să pui mare accent pe calitatea lucrului. Ea a fost printre primele persoane care au aflat de visul meu și  a jucat un rol important în faptul că am pornit proiectul Dulce Plai și că l-am continuat după programul din Germania. Peste puțin timp, am fost participant la activEco și acolo am întâlnit o echipă minunată care coordona proiectul. Valeria și Julian, activiști în domeniul Dezvoltării Durabile, m-au inspirat prin felul lor de a trăi valorile în care crezi, de la ei am învățat un alt fel de leadership și puterea cooperării între oameni, comunicarea deschisă și transparența. Felul în care se lucrează în echipa activEco a influențat felul în care lucrăm astăzi la Dulce Plai. Gheorghe, apicultorul de la Dulce Plai, e mentorul meu în lucrul cu albinele, dar mai ales un model de bunătate și calm pe care rar îl întâlnești. Astăzi, sunt înconjurată de mulți oameni minunați, pe care îi scanez atent și de multe ori preiau ceea ce admir la ei!

Foto: made.in, arhiva personală

Distribuie articolul: