Concursul „PentruIE” durează deja a doua săptămână, voturile se adună, iar noi continuăm în același ritm să vă motivăm să îmbrăcați ie și să demonstrați întregului neam cât de bine arătați. Astăzi, cele care s-au dichisit cochet în ii tradiționale sunt colega noastră, reporterul PentruEa, Alina Ghelețchi și Liuba Valcov, liderul Echipei Analitice la Biroul Pentru Relații cu Diaspora. Când v-ați îdrăgostit de ie? Dragostea mai durează?

Liuba Valcov: S-a întâmplat conştient, pe când aveam 24 de ani. Atunci, pentru a întâmpina o delegaţie oficială în raionul meu de baştină, Nisporeni, am îmbrăcat un costum național. Păstrez şi acum o fotografie de la acel eveniment, cocoţată sus, pe suportul plasat la hotarul dintre raioanele Nisporeni şi Străşeni. Este adevărat că nu a fost a mea, ci din tezaurul Casei raionale de Cultură raionale, însă m-a vrăjit pe loc. Mereu mi-a plăcut să port bluze sau rochiţe din pânză care imită ia, acum însă pot spune că, în sfârşit, m-am ales şi eu cu o ie adevărată, cumpărată cu ajutorul şi la sfatul doamnei Cristea.

 

Alina Ghelețchi: Cred ca a fost în gimnaziu, când am pus mâna pe stofa iei pe care urma s-o cos. Au urmat vreo șase luni de muncă, până am finalizat-o. Am cusut-o cu ornamente geometrice din flori roșu cu negru. A rămas în garderoba liceului și o pot admira oricând la concertele festive, pentru că este îmbrăcată de fete de rând cu alte ii confecționate de colegele mele.

 

Ce tradiții vă amintiți de la bunici, poate chiar le respectați până azi?

Alina Ghelețchi: Eu însumi sunt ca o bunicuță. De fapt am moștenit tradițiile de la mama mea. Croșetez fețe de masă, pături etc, împletesc ciorapi, ilice, chiar și o „oaie” am împletit (este un fel de vesta din lână de oi, cu ochiuri lăsate liber, în final – „pufoasă”). Însă acum cos în goblen o icoană – „Isus bate la ușă”, lucrez la ea deja de un an și patru luni.

 

Liuba Valcov: De la bunicuţa Iustina îmi amintesc broderiile „în cruciuliţe”, care, însă, cu mare regret, s-au pierdut. Iar mama mea, deşi are 76 ani, croşetează tot felul de chestii şi brodează la maşina de cusut. Casa părintească este plină de perdele, prosoape şi alte lucruri croşetate de mama. Din păcate, eu nu am moştenit acest dar al lucrului de mână…

Cum se leagă patriotismul și tradițiile?

Liuba Valcov: Patriotismul este parte componentă a tradiţiei. Bucură faptul că în ultima vreme se aude tot mai des despre faptul că la nunţi, cumetrii sau la alte evenimente se poartă haine naţionale sau elemente din ele. În România, de exemplu, sunt sate unde toată lumea duminica merge la biserică în haine naţionale, ceea ce este nespus de frumos. Mi-aş fi dorit să existe şi la noi astfel de tradiţii, să nu considerăm că este demodat să porţi straie tradiţionale, să nu ne fie ruşine să fim noi înşine. M-am alăturat Campaniei „Poartă IE, oriunde te-ai afla” și am încercat să arătăm cât de frumoasă este această piesă vestimentară care a devenit destul de îndrăgită chiar şi peste hotare.

 

Alina Ghelețchi: Pentru cineva patriotismul are un înțeles abstract, pe când respectarea tradițiilor este ceva optional. Însă pentru mine aceste noțiuni se împletesc perfect, căci tradițiile moldovenilor se trăiesc în fiecare zi (chiar o mămăligă cu pește și mujdei la cină prezintă o tradiție a moldovenilor).

Când și unde îmbrăcați ia?

Alina Ghelețchi: Ca orice moldoveancă îmbrac ia la hramul satului buneilor mei, însă recunosc faptul că am îmbracat ia când am mers pentru prima dată la vot.

 

Liuba Valcov: Îmbrac ia când merg în vizite de lucru peste hotarele țării. Cu mare plăcere o port la întrevederile de rang înalt, la nivel de minister, senat sau diplomați.

Ce port, de pe timpul bunicii, ați reintroduce?

 Liuba Valcov: Când răsfoiesc albumele de fotografii vechi, îmi încântă privirea eleganţa şi cuminţenia cu care era îmbrăcată lumea, în special femeile. Foarte decente şi nespus de frumoase, enigmatice şi romantice, dar totodată atât de naturale! Dacă e să mă refer la ceva concret, aş readuce IA, care nu trebuie să lipsească şi garderoba niciunei femei şi care te poate ajuta să ieşi din situaţii dificile, fiind uşor de asortat cu orice alt obiect vestimentar.

 

Alina Ghelețchi: Mai am și acum un portmoneu de al străbunicii mele, cred că datează din anii ’25 ai secolului trecut. Am văzut prin dulapurile bunicii și alte piese de-ale străbunicii mele: două genți din piele și o pereche de pantofi maro care îmi plac la nebunie (cu vârfurile perfect arcuite și tocușorul cilindric de vreo opt cm). Cred că pe vremea ceea au fost fashioniste înrăite (râde).

Mulțumim mult Casei Cristea pentru bunăvoința de a ne oferi iile pentru sesiunea foto.

Distribuie articolul: