Deşi încă nu a obţinut titlu de meşter popular, Liuba Eremia este pasionată de portul tradiţional şi e mândră că ia românească este valoroasă pe plan naţional, dar şi internaţional.

 Cu siguranață Liuba va veni și ea la Ospățul Sânzienelor.  Nu uita în această duminică Ia cu tine prânzul de acasă, îmbracă cea mai frumoasă cămașă tradițională pe care o ai și vino la cel mai mare ospăț cu miros de IE. Revista EA.md și Asociația KLumea te invită pe 24 iunie, de Ziua Universală a IEI, la cea de-a V-a ediție a „Ospățului Sânzienelor” – prânz de fete în ii care se ține pe iarba din fața Catedralei, chiar în centrul Chișinăului. Cheamă gașca de prietene și savurați împreună gustul prânzului pe iarbă, purtând ii – așa precum strămoșii o făceau.

Care sunt amintirile  legate de ia românească? Cum ați descoperit-o?

„Practic în copilăria mea, eu nu am văzut iile. Sunt din zona centru şi multe ii la noi, nu prea s-au păstrat. Personal, din satul meu nu am niciuna. După ce am terminat şcoala din sat, am învăţat de cusător de haine.

La şcoală, permanent, ziceam că eu vreau să devin designer.  (Râde). Trei ani de zile am făcut Şcoala Profesională din sat. Am venit în oraş şi am lucrat la Fabrica Ionel, dar paralel, am învăţat la Colegiul de Mode şi Designer ca şi modelier-tehnolog. Apoi am început a lucra la Casa de Deservire, unde lumea aducea haine la reparaţie, care mai vechi, care mai noi. Într-o zi  o doamnă mai în vârstă mi-a adus o cămaşă, o ie mai veche la reparaţie. Eu nici nu ştiam ce e asta. Era destrămată la gât. Neavând nici o idee, am făcut ceea ce ştiam. După care domana mi-a spus „ştiţi, asta este o cămaşă de la mama mea.” Din discuţie, am aflat şi eu că sunt cămăşi naţionale, care ne reprezintă. Încă din copilărie, mama mea broda.

Apoi și eu în şcoală participam la toate cercurile de croşetat, macrameu. Mai ales în timpul iernii. Dimineaţa de la ora şapte ieşeam din casă şi seara la ora şase intram în casă. Primăvara se începea lucrul în grădină şi studiile mele hand-made treceau pe planul doi. Am cunoscut din copilărie dragostea asta de brodat. Brodam feţe de pernă, cearşafuri, numai nu ii.

După ce doamna aia mi-a spus istoria unei ii am devenit interesată. Am început a merge pe la muzee, la festivaluri. ,iar la festivaluri am făcut cunoştinţă cu doamna Niculina Tcacenco, care deja nu mai e în viaţă, şi dumneaei mi-a povestit lucruri şi mai interesante. Mi-a dat o îndrumare foarte bună ca să descifrez taina iei.”

Cum se purtau iile tradiţionale în copilăria dvs de mamele şi bunicile din zona dvs? Cand ați avut o ie pentru prima dată?

„Părinţii mei nu au avut niciodată o ie. Noi cred că am nimerit în perioada când iile nu erau în vogă. Industria uşoară a avut rolul ei, a dat oamenilor stofe mai uşor făcute şi lucrul manual deja a dispărut. După care el, încet-încet a reapărut.”

Să înţeleg că deja tu ai început să faci ii?

„Da, personal, de la părinţi şi bunici nu am ii. Am doar prosoape, ţoluri şi un război de ţesut care, din păcate încă nu am reuşit să-l folosesc. L-am văzut, l-am luat de la ţară. Majoritatea le aruncau la foc. Pe viitor o să fie pus în funcţie.”

Când ai început să faci prima dată o ie?

„Prima dată am început să fac o ie cred că acum trei ani. Am găsit nişte planşe. De pe planşe eu am început a descifra încetul cu încetul. Neştiind alte tehnici de cusut, am început să cos cu cruciuliţă. Prima mea ie, practic are toate canoanele pe ea. Evident că are unele devieri. Încet încep să le corectez, să merg spre o ie autentică. Să o luăm aşa, iile noastre se împart până la război şi după război.”

În ultimii ani, în ţara noastră s-a pus în valoare portul popular. Cum vă pare faptul că se revine la el?

„Portul nostru popular a fost dat uitării în anii în care a început să se dezvolte industria uşoară. A fost influenţa rusească şi ni s-a oferit un alt mod de viaţă. Lumea s-a luat deja după modă. Şi portul nostru popular a fost dat uitării. Pentru pânza aia trebuia să se lucreze un an de zile. Când a fost oferită stofa de-a gata, evident că s-a dat uitării. Dar dacă e să revenim la iile noastre care apar, se studiază şi se descoperă lucruri noi, asta se datorează că noi nu ne uităm rădăcinile. Ele ne reprezintă, este o istorie a neamului nostru.”

Portul popular devine modă? Or asta s-ar datora şi festivalurilor organizate, iilor tot mai mult pe piața, inclusiv stilizate?

„În privinţa asta pot să vă spun că e în funcţie de fiecare om. De ce are nevoie. De exemplu, el dacă pleacă la o nuntă şi vrea să arate deosebit poate să îmbrace o ie stilizată, care azi a îmbrăcat-o, iar mâine să o pună în dulap 4-5 ani pentru că nu o să vrea să o mai îmbrace. La festival nu o să plece într-o ie stilizată şi nu o să plece într-o ie care nu poţi să îi spui ie. Poţi să îi spui numai o cămaşă care are elemente brodate. Dar o ie adevărată o îmbraci la orice eveniment, la orice sărbătoare, pentru că te reprezintă. Personal, cu prima mea ie am fost la diferite evenimente. Am  fost la Moscova la întreceri sportive, fiul luând locul II la înot, ne-am îmbrăcat în ie. Dar înainte de asta, eram întrebaţi Вы из Молдовы? Deodată omul te cunoştea. Eram foarte mândră de ceea ce port. Am simţit că îmi aduce noroc. Cînd mă îmbrac, gata, deja trebuie să am un succes.”

Cât timp vă ia să coaseţi o ie? Cu care vă mândriţi din cele făcute?

„Totuşi, am ii făcute într-un an, şi într-un an şi jumătate. Dar dacă e ceva mai simplu, poate fi şi în jumăte de an. Totul depinde de timpul meu liber, pentru că este serviciul de bază, copiii, sunt alte lucruri şi nu poţi să împarţi timpul. Iile sunt o pasiune. În unele cazuri mai aduc şi un venit. Oricum, mizez pe lucrul de bază şi nu pot spune că ia asta o voi face în jumate de an, dar cel mai mult îmi place că eu cos ia atunci când îmi vine inspiraţia. Nu pot coase la comandă. Cum poeţii nu pot scrie poeziile la comandă, aşa nici eu nu pot coase la comandă. Pot coase la ora cinci dimineaţa, dar pot coase şi la 11-12 noaptea când toţi s-au culcat şi e linişte. În unele cazuri, mă scol la ora cinci dimineaţa şi văd că am greşit – stau două zile şi hai să mai descos. Dar, atunci când vine inspiraţia – atunci şi brodez.”

De unde cumpăraţi materie primă? Cum alegeți motivul brodat?

„Materia primă la primele ii a fost comercială. După care mergând la şezătoarea Basarabia, am aflat că avem persoane care ţes. La noi este domnul Veaceslav Filimon, care ţese pânză de casă. Am de la el materie primă. Dar am şi din România, de la doamna Mariana Neascu. Dacă am o parte făcută din materie comercială, acum descoperind lucruri interesante şi mai noi, cunoscând mai multe despre ie, pot face o ie mai autentică. Dacă faci una, ţi se pare că asta e autentică, mai trece o perioadă de timp, hai să fac alta că motivul ăsta e mai autentic. Niciodată nu te poţi opri.”

Cum vă promovaţi? Cum vindeți creațiile Dvs?

„Dacă ai scopul de a vinde, de a face business, da – atunci cauţi diferite surse. La mine iile sunt un hobby, dar care uneori îmi aduce un venit oarecare. Nu cos ca să vând. Dar unele rude mai apropiate care ştiu că trebuie să plece în Italia şi acolo vor să facă un cadou care să reprezinte ţara noastră, atunci evident că fac câte o ie şi le mai dau. Dar astea sunt cazuri foarte rare.”

Participarea la evenimentele de profil, cum ar fi Ziua Universală a Iei de pe 24 iunie din Chişinău, vă ajută să vindeţi creaţiile dvs?

„Eu la aşa evenimente nu merg ca să le vând. Dar merg pentru a mă inspira. Dacă aş avea mai mult timp, evident că aş broda mai mult. Atunci ar fi ca un serviciu. Şi atunci – da. Aş vinde şi m-aş promova. Deocamdată este descoperirea lucrurilor noi, cusături, tehnici, tipare etc.”

Ce reacţii sunt din partea conaţionalilor şi a străinilor când văd creațiile? Care e prețul unei ii?

„Evident că primele ii le vede soţul, copiii, părinţii, rudele. Sunt primii critici care mă încurajează. Am reacţii pozitive. Mama mea este foarte mândră de mine. Spune că suntem patru fiici, din care eu sunt singura care a ales brodatul. Ea zice că din copilăria aşa mult i-a plăcut. Îi pare bine că dragostea faţă de frumos merge mai departe, nu s-a stopat într-un singur loc. Referitor la preţ, depinde. dacă e o pânză comercială, evident că şi ia este mai ieftină. Nu e aşa bogată în broderii, dar dacă o ie e făcută pe pânză de casă, cu toate canoanele ei în aranjament, evident că e la un preţ mai mare şi nu poţi să spui.”

Aveţi comenzi şi de peste hotarele R. Moldova? Cum le onorați?

„Eu comenzi nu am, dar nici nu am timpul să le îndeplinesc. Doar dacă cineva foarte apropiat mă roagă. Dar foarte rar pentru că nu am timp.”

Citește și: Cine a cusut singur o ie cu greu se va despărți de ea!

 

Distribuie articolul: