Anastasia Homițcaia este artista care te uluiește ori de câte ori îți vorbește despre suferințele, traumele și trădările pe care le suportă o balerină, în calea devenirii Celei Alese. În spatele acestui chip frumos de lebădă albă se ascunde o femeie cu imunitate de oțel, care a pășește peste durere la fel ca titanul Prometheus înlănțuit de stâncă. Am râs și am plâns alături de Anastasia într-un interviu în care am vorbit despre glasul care vibrează în interiorul artistei în aceste momente…

A fi o prim-balerină înseamnă a realiza o muncă titanică

Trebuie să fii mai bună decât alții. Așa am fost crescută: am trecut prin toate etapele – de la ultima balerină care stă în linie. Dar nu mă plâng, pentru că asta te face mai puternică. Dacă cineva se poate relaxa de 1-2 ori și lipsi de la repetiții, tu nu ai dreptul la aceasta. În primul rând e munca.

Cea mai importantă alegere pe care am făcut-o în viață

a fost să am părerea mea și niciodată să nu aleg părerea celorlalți, chiar dacă eram considerată cioară albă. Dacă ceilalți nu au dreptate, este important să nu rămâi ca toți.

Eu făceam dansuri în copilărie, dar la nivel de amator, iar asta nici nu se compară cu baletul. În copilărie eram foarte bolnăvicioasă, iar o profesoară a observat capacitățile mele și le-a recomandat părinților baletul – mica armată care te face mult mai puternic, atât fizic, cât și la nivel de caracter, imunitate. La jumătate de an, mama a vrut să mă ia la școala din care am venit, dar pentru mine s-au deschis niște uși foarte mari, care m-au primit. Am zis că rămân acolo, chiar dacă mi s-a dat greu. Obiectele, chipul profesoarei, asta m-a atras. Dar trebuie să poți „mușca”. Arta aceasta nu este prea blândă…

Ora zilnică de dans clasic este ca aerul, ca Tatăl Nostru

Zilnic, la ora 10.00, avem lecția de dans clasic, care este ca aerul, ca Tatăl Nostru. Această oră de dans ne menține în formă. Vine profesorul și urmează un complex de exerciții la bară. Asta o fac toți artiștii de balet de pe toate continentele. Apoi, urmează repetițiile care depind de repertoriu.

unnamed

Cele mai mari dureri sunt cauzate de oase și ligamente. Nu există niciun artist de balet fără traume

Cea mai mare durere au unui artist de balet vine din cauza faptului că se șterge cartilajul și oasele încep să se roadă, iar aceasta provoacă o durere atât de mare, încât nici nu te poți mișca. Apoi, nu rezistă nici ligamentele, iar acum câteva luni, înainte de un spectacol, la repetiția generală am simțit un junghi, dar am lucrat așa cu piciorul și mi s-a rupt un ligament. Am ieșit la spectacol cu 12 injecții. Înțelegeam că este foarte riscant, că se poate termina destul de tragic. A doua zi am avut piciorul umflat. La băieți, de obicei spatele are de suferit, pentru că ridicarea greutății duce la formarea de cheaguri între vertebre. Practic, nu există niciun artist fără traume, pentru că și același metal se uzează cu timpul și se deformează, dar acesta e țesut viu… Acum, de fapt, generația tânără de artiști se iubește pe sine și nu „arde” în scenă atât de mult. Așa, da, poți să trăiești foarte mult!

Cel mai mare sacrificiu al unei balerine este sănătatea

Mulți cred că sacrificiul constă în viața personală, familie. Nu, e greșit. Sacrificiul mare este sănătatea, pentru că există traume. Anul acesta a fost foarte greu din acest punct de vedere. Am avut 4 traume foarte complicate. Pentru tine, devine o durere pur și simplu să mergi, devine un efort. Noaptea nu poți dormi, pentru că oasele pur și simplu te storc. Trebuie să muncești foarte mult până când întorci oasele așa cum se cere.

page

Mentorii mei reprezintă un detaliu aparte, foarte important

Un artist de balet este nimeni fără profesor. El este cel care te crește. Tu poți avea abilități, însă el te formează. Profesoarele sunt balerinele care au activat și ele, de aceea ne transmit măiestria lor. Sunt multe lucruri, secrete, la care ajungi cu timpul. Poți transmite secretele unei fete care vezi că „arde” și trăiește cu aceasta. Ajungi la succes prin foarte mult efort, sacrificii, propria stilistică. Chiar și Maya Plisetskaya, care nu creștea balerine, zicea că este copiată de multe ori. Înseamnă că a ajuns la asta prin muncă. Eu nu sunt mentor pentru o balerină în creștere, însă predau lecții de dans clasic și fac și repetiții.

Cele mai mari frici sunt tot legate de traume și sănătate

După aceste traume, am înțeles că restul, afară de sănătate, depinde doar de tine: să muncești, să fii puternică, să ai stare materială. Nu am nevoie de nimic altceva, decât de sănătate. Pe restul, le fac singură. Nu am alte frici, pentru că am depășit multe dificultăți. În viața unei prim-balerine, adică a unei balerine aflate în rolul principal, cel mai greu lucru este să nu ai sprijin și că trebuie să dovedești totul doar cu munca ta.

unnamed (3)

Balerina trebuie să-și mențină silueta, altfel nu e balerină

La început, am avut niște probleme de sănătate în urma cărora am adăugat niște kilograme, iar partenerul cu care dansam, motivând cu asta, a plecat cu o altă parteneră. În artă, cu părere de rău, asta este o normă. Pentru mine, a fost o lovitură foarte mare, iar de atunci, am grijă să respect regimul. Am exclus maioneza, salamurile. Înainte îmi plăceau foarte mult dulciurile, însă acum pot să nu mă ating de ele.

Arta baletului, în culise, nu este atât de frumoasă ca pe scenă

Nu mă refer la colegi, însă nu toți acceptă concurența. E un fenomen normal, ce te face mult mai puternic, dacă vrei să arăți că ești mai bună. Unii colegi pot apela la metode nu prea sincere și asta te poate afecta. Când lucrezi mult cu un partener și apoi el pleacă la o altă parteneră, începi să crești pe altcineva și te transformi într-un manechin pe care alții doar învață. Am avut multe trădări, dar ele m-au făcut mult mai puternică, deși era foarte dureros. Familia este cea care mă susține. Dacă vrei să ai succes și să ajungi acolo unde vrei, trebuie să lupți, să rabzi și niciodată să disperi ori să pleci ochii în jos.

Am învățat să iert și să mă debarasez de oamenii care m-au trădat. Aceste persoane nu mai sunt parte din viața mea.

unnamed (4)

A alege să fii lebădă albă sau neagră, e ca în viață

Lebăda albă și lebăda neagră simbolizează spectacolul Lacul Lebedelor. Pentru o balerină, este punctul culminant, care dovedește nivelul ei. Nu orice balerină poate dansa în acest spectacol. Aici, avem transformarea radicală a lebedei albe, lirice și gingașe, care plânge. Lebăda neagră este total altceva. E o „diavoliță”. E ca în viață. Bărbații, de obicei, se uită mai întâi la acest gen de „lebede”, până când se frig, până când înțeleg că ele sunt doar un ambalaj. Abia mai apoi apreciază gingășia.

Eu am jucat în ambele roluri în același spectacol, chiar dacă oamenii nu m-au crezut. La început de carieră, îmi era mai greu să intru în pielea lebedei negre, dar acum, pot spune că e mult mai puternică lebăda neagră.

3

La un bărbat, apreciez înțelepciunea

Nu te poți întreține din salariul unei balerine, în țara noastră

Dacă e să vorbim de salariu, clar lucru că nu te poți întreține în Moldova. Ne menținem din turnee. Poantele pe care dansăm costă 100 EUR. Eu am nevoie în fiecare lună de cel puțin 2-3 perechi. Teatrul ne dă doar o pereche pe tot anul, pe 11 luni. Salariul meu este un pic mai mare decât costă o pereche de poante. Deja nu mai zic de vestimentație și costume, tot timpul primim răspuns că „Teatrul nu are bani”, dar pe scenă nu poți să ieși într-un costum vechi. Dar să nu fie primit că mă plâng! Asta e realitatea și asta ne-am ales noi. Mulțumesc pentru ceea ce am și totuși, n-aș mai vrea să-mi cheltuiesc salariul doar pentru vestimentație și poante sau pe tratament.

4

În geanta mea, se află permanent pastilele de durere

Port mereu și câteva feluri de unguente, pastilele permanente pentru cartilaj (o cutie costă cam 400 de lei și îmi ajunge doar pentru o lună).

Deseori în pun întrebarea emigrării

Dar vreau să știu că sunt acasă și sunt apreciată de ai mei. Îmi pare rău că specialiștii din toate domeniile sunt nevoiți să plece. Dacă aș avea o ofertă acum, cred că aș accepta să plec.

7

Cea mai mare recompensă din viața unei balerine este ca după spectacol, să fie scăldată în aplauze și să nu fie lăsată să plece din sală

Sunt niște emoții de nedescris să faci pe cineva mai fericit după spectacol. Poți trezi sufletul unui om și îi poți da viață.

6

Îmi doresc să deschid o școală de balet

Este real, dar sigur că pot apărea multe dificultăți. Am început să lucrez cu copiii, ca să văd dacă voi reuși sau nu. Vreau proiecte noi, la fel ca cele cu Victoria Schimbător sau cu interpreții autohtoni.

Sunt un om fericit astăzi

8

Proiect Foto: Ellene Mocrii

Mulțumiri speciale Danielei Cebotari, autoarea mărcii Fustițe pentru Domnițe, care a creat fusta roșie, purtată de Anastasia în timpul ședinței foto realizate în parcul „Valea Morilor”