La Şcoala gimnazială „Veronica Micle“ din Iaşi, cinci copii au avut nevoie de îngrijiri medicale după ce ar fi jucat un joc periculos, de întrerupere a respiraţiei.

Directorul Şcolii Gimnaziale „Veronica Micle” nr. 2, profesorul Gabriel Gavriluţ, a explicat că patru din cei cinci copii internaţi au jucat un joc periculos, iar al cincilea s-a simţit rău după ce i-a văzut pe ceilalţi în stare alterată, scrie adevarul.ro. În Belarus, peste 1000 de adolescenţi sunt înscrişi în joc. Unii intră deja când sunt depresivi, alţii pentru că au nevoie de adrenalină şi vor să încerce ceva nou. Poliția belarusă s-a infiltrat în joc și a constatat că adolescenții și tinerii care joacă sunt amenințați cu moartea familiei dacă renunță.
Alexander Lastovski, oficial în cadrul Departamentului de Afaceri Interne din administraţia oraşului Minsk (Belarus) a explicat că tinerii nu ar trebui să se teamă de aceste ameninţări pentru că informaţiile cu care sunt ameninţaţi se găsesc foarte uşor pe internet şi nu sunt urmăriţi în realitate, scrie independent.md. Întrebat ce ar trebui să facă părinţii în astfel de cazuri, poliţistul din Minsk a răspuns:

„Părinţii trebuie să se familiarizeze cu internetul, să-şi creeze pagini pe reţelele de socializare unde sunt copiii lor şi, bineînţeles, să aibă acces la paginile copiilor lor. În cazul în care copilul este într-un grup al morţii, este nevoie de ajutorul unui psiholog. Dacă părinţii observă ceva ciudat la copil, acesta trebuie scos din lumea virtuală. Scoateţi-l în aer liber, o săptămână de vacanţă în aer liber poate ajuta la limpezirea minţii şi îi poate schimba gândurile”, a conchis polițistul.”

Mă gândeam zilele acestea că în copilărie, eu și prietenii mei ne jucam de-a barba oarba, de-a v-ați ascunselea, „cazacii și războinicii”. Astăzi, copiii și tinerii se implică în jocuri ucigașe. De ce? După răspuns am mers la cercetătorul în științe sociale, Ștefan Popov. Potrivit lui, fenomenul jocurilor morții trebuie tratat, în primul rând, ca un efect secundar al unui sistem socio-cultural construit pe valori economice:

„Jocul poate fi lichidat, dar nu şi cauza care se află la nivelul cultural, care ar putea genera mult mai multe fenomene similare. Este la fel precum ai tăia un salcâm, dar în locul lui vor creşte alţi  zece. Autorităţile doar simulează implicarea în soluţionarea problemei, întrucât nu vede rentabilitatea economică de a salva o viaţă. Specialiştii conştientizează că natura problemei este mult mai profundă şi nu poate fi eliminată atât de simplu cu costuri minime.  Cele mai economice soluţii în aceste cazuri ar fi politicile de control a internetului cum ar fi legea „Big Brother”, dar evident că acestea sunt şi cele mai proaste soluţii.”

Interesul tinerilor față de aceste jocuri se explică prin necesitatea de a obține plăcere, adaugă Ștefan Popov:

„Cât priveşte cauza dependenţei de mediul online, atât a copiilor, cât şi a maturilor, e foarte simplu de explicat acest fenomen.  Comportamentul uman a fost mereu direcţionat către căutarea plăcerii, şi dacă nu găseşte plăcerea în viaţa reală, atunci viaţa virtuală este mult mai atractivă. Şi acest lucru la fel este o problemă a sistemului de valori culturale, căci noi, oamenii, n-am reuşit să construim o realitate socială mult mai atractiv decât mediul online. Este inutil să depunem eforturi pentru a scoate copiii din mediul online, atâta timp cât realitatea socială nu le poate oferi alternative mult mai plăcute.”

Nu o dată am auzit zilelea acestea că părinții sunt de vină pentru faptul că tinerii se implică în jocurile morții.

„Într-un fel sau altul, unii psihologi au tendinţa să atribuie vina părinţilor, precum că, aceştia nu le-ar acorda atenţia sau nu le-ar satisface anumite nevoi de natură emoţională.  Este absolut adevărat acest lucru, doar că şi aici ne scapă câteva aspecte importante. De ce părinţii îşi abandonează afectiv şi emoţional copiii? Putem vorbi oare aici despre o iresponsabilitate a părinţilor şi despre un comportament ales în mod conştient? Nu! Valorile unui sistem social constrâng individul la anumite acţiuni şi comportamente. Altfel zis, părinţii sunt constrânşi de sistemul de valori sociale să se comporte distant şi non-afectiv faţă de copiii lor. Un sistem social bazat pe pragmatism economic se poate menţine doar prin stimularea muncii, a producţiei şi a comerţului, cine nu se angrenează în acest sistem, riscă să fie eliminat din joc. Părinţii nu fac nimic altceva, decât să facă faţă acestui sistem, iar aceasta presupune să sacrifice din timpul şi atenţia oferită copiilor. Poate părea paradoxal, dar cele mai multe cercetări au demonstrat că copiii din ţările africane sunt cei mai fericiţi, întrucât, nu suferă de tulburări de ataşament, aşa cum se întâmplă în societăţile noastre unde mama, după o scurtă perioadă de concendiu de maternitate este nevoită să se întoarcă la serviciu pentru a putea menţine balanţa economică.”

Vezi și: Creatorul jocului morții prin care tinerii sunt determinați la suicid a fost închis, dar jocul a fost preluat de alții. De ce continuă?

Jocurile morții și abandonul emoțional al părinților sunt efectele secundare ale unei probleme de sistem bazat pe valori economice. Cum putem preveni implicarea în jocurile periculoase?

„De cele mai multe ori ne oprim doar la strategii de informare. Dar acestea au un efect destul de slab, întrucât omul este o fiinţă care ia decizii în funcţie de stările sale emoţionale şi mult mai puţin de informaţiile pe care le deţine. Astfel că, rolul fiecăruia dintre noi este de a crea în jurul nostru stări emoţionale pozitive, lucruri şi activităţi alternative care ar oferi o plăcere mult mai mare decât provocările unor astfel de jocuri sinistre. Să facem tot ce ţine de noi pentru a crea o lume mai bună şi mai plăcută decât mediul online.”

Citește și:  Jocurile morții au acum un antipod. Un cercetător științific a inventat jocul „Balena Roz”

Distribuie articolul: