Sunt îndrăgostită, dusă de val,
Şi poţi să faci ce vrei cu mine,
Tu eşti incredibil, ideal,
Mă las iubită doar de tine.
(Mădălina Manole)

Am adus cu mine de la Bucureşti ultimul album al Mădălinei Manole. Ascultându-l, începuse să-mi pară că în mare parte oamenii îndrăgostiţi se împart în două categorii. Din prima fac parte amorezii extrem de prudenţi în cuvinte ţicnite, cu iz de veşnicie, pline de patimă şi nerăbdare. îşi arată iubirea pe bucăţele, aşa cum luna îşi descoperă treptat faţa. în creştere sau descreştere. Ba o dau, ba o iau. Nu ştii niciodată cât cuprinde gluma şi cât intenţia. Ba se ascund după nori, ba se iţesc pe neprins de veste.

Cei din a doua categorie, hai să le spunem pe de-a dreptul aiuriţi de dragoste, se dizolvă cu totul în ea. Cu ochii şi faţa larg deschise. Pentru că iubirea pentru ei e o luna plină, rotundă, perfectă, ideală, nepământească. Pentru a o descrie folosesc cuvinte drepte şi perfecte: numai al meu, ideal, pentru totdeauna, împreună, miracol, magie, nebun de dor, jumătatea mea, stăpână, sclava ta, marea dragoste, până la stele şi înapoi…

Influenţaţi de lună, îşi asumă riscuri nebănuite, imprudente, smintite. Scriu poezii, cărţi, pictează, compun simfonii, concerte, montează spectacole, realizează filme, fug în lume, declară război, merg pe câmpul de luptă, nasc, adoptă, trădează, se călugăresc, ucid, sar în prăpastie, fură, îşi asumă o vină nemeritată, îndură foame, frig, torturi, delirează în case de nebuni…

Oamenii cu iubirea ca luna plină uneori se transformă în legende. Alteori putrezesc anonim. Aceştia nu pot iubi pe bucăţele, aşa cum nu poţi iubi cu trei bătăi de inimă pe minut sau numai cu cinci respiraţii pe ceas. Ori dragoste, ori moarte. Ori totul, ori nimic. Dacă luna plină nu e, nimic nu e.

Ironia sorţii face ca aceste două categorii să se împleticească nemeritat de des între ele (adică bucata cu plinul). Rar de tot se intamplca ca fiecare să primească exact felia de dragoste dăruită. Blestemat e cel cu dor şi dragoste de lună plină.

Distribuie articolul: