Zeci de mame căntinuă să ne scrie poveștile nașterii copiilor lor - unele mai triste, altele pline de speranță și de încredere că în Moldova există și doctori, cadre medicale foarte competente. Pentru istoria ce urmează ne rezervăm să păstră atât anonimatul mamei care ne-a scris-o, cât și numele medicului acuzat de neprofesionalism.

„Am adus pe lume o fetiță în 2015 la Spitalul Nr. 1 la doamna doctor X, care este atât de mult lăudată în tânga și în dreapta. Am mers la ea la control de 3 ori în timpul sarcinii, îi achitam câte 200 lei pentru fiecare consultație și o rugăm din suflet să fie totul bine. M-a asigurat mereu „Totul o să fie perfect, să nu retrăiești”! Pe data de 4.10, la ora 13:00 mi s-au început contracțiile din 7 în 7 minute. Am telefonat-o, era de pe somn și mi-a zis să merg la maternitate că ea degrabă o să se apropie. Am ajuns la maternitate la ora 16:00 cu deschiderea abia de 1 cm. Spunând numele medicului, mi-au dat salon de naștere am intrat cu soțul și așteptam.

O mamă aduce speranță prin intermediul campaniei #Cumamnăscut că avem și medici buni: „Contează tonul vocii medicilor”

Medicul de gardă, când a auzit că am venit la Doctor X, a zis bine atunci ai s-o aștepți pe ea. La ora 20:00 a venit o moașă, a ascultat bebelușul și a plecat. Durerile se făceau din ce în ce mai insuportabile, iar la ora 22:00 a venit un medic care mi-a verificat deschiderea – la fel de 1 cm jumătate – s-a mirat de ce așa greu decurge procesul. La 23:30 aproximativ a ajuns și Doctor X mă controlat și la fel se miră de ce așa greu? A plecat și m-au lăsat din nou. La 2:00 noaptea deja era insuportabil, contracția dura deja 50 secunde, iar soțul a chemat-o și i-a zis că îi achită numai să-mi pună ceva, o injecție pentru că n-o să am putere să nasc, să mă odihnesc… La fel nu mi-au făcut nimic, a ieșit din salon și a spus că nu-mi pune nimic, dar până la urmă nu înțelegea ce se întâmplă de ce așa greu se deschide dar contracția durează așa mult…”, ne scrie femeia.

„Pe lângă mine mai nășteau alte fete și ea a plecat la ele”

„La ora 4 dimineața, deja din spusele soțului, cu mine se întâmpla ceva groaznic… eu nu mai țin minte mai nimic… Așa am rezistat cumva până la ora 10:00 dimineața iarăși mă controlează, iar deschiderea era de 9.5 cm. Mi-a spus că vine pe lume copilul, iar când l-au conectat la aparat să-i vadă bătăile inimii – inimioară feței mele abia se zbătea. Doctorița s-a alarmat și a început să strige la mine să împing – eu nu mai puteam, iar dânsa nu a știut ce să facă și a chemat alți trei specialiști. Nu știu cine a venit, dar țin minte doar că era un bărbat în vârstă care, când a văzut cardiograma a zis doar: „X, tu ce faci? ce aștepți? urgent cezariană!””, ăși amintește vag femeia.

Dumneaei îmi zice, după atâta chin: „Tu accepți cezariană? Noi acuma de tine răspundere nu mai ducem… mergem să salvăm copilul?”

„În lacrimi i-am zis să facă tot posibilul că fată mea să trăiască. Am aduso pe lume pe 05.10, la ora 11:00. După naștere ea nu a venit toată ziua. Eu, după anestezie, amețită, mă gândeam că ea mi-a salvat viața, deși spunea că nu mai duce răspundere de mine… Îmi părea că trebuia să mor. I-am zis soțului să meargă să o mulțumească, iar după ce el i-a dat 150 de euro, ea imediat a venit în salon să mă vadă!”, mai scrie femeia care ne-a relatat pe mail povestea.

„Am stat 5 zile la spital… condiții mizerabile, frig, terci cu viermi și personal corupt…”

„Îmi erau blocate canalele și nu venea laptele, febră 38 – nimeni nici nu se uită în partea mea, îmi ziceau că timpul costă. După cezariană, fiind cu un cateter în zona intimă, nici nu puteam scula să îi schimb scutecul fetiței mele. Nu venea nimeni până nu le dădeai bani. Nu aveam lapte, era ora 12:00 noaptea, fetița plângea că voia să mănânce, iar în spital lapte praf nu era. Au venit rudele la miez de noapte și mi-au adus lapte praf”, ăși mai amintește tânăra mămică.

„Peste 5 zile am revenit acasă, iar la a 7-a zi am mers la medicul la care am născut să îmi scoată ațele… Tot bine și frumos, trece o lună – într-o parte nu se prindea rana și mereu mă durea. Trec două luni – nu se prinde și soțul îmi zice că e roșu acolo. Eu merg la baie și scot un fir lung de ață din rană. Am rămas șocați. Am vrut să merg, să scriu plângere în cartea de reclamație la spital… dar unde, cui să te plângi?! Nu am făcut-o pentru că știam că n-o să fie dreptate”, spune acum femeia.

Urmează culmea culmilor

„Când am ieșit din spital i-am zis că nu mai vreau să nasc… La care ea mi-a zis: „Zato ai rămas cu p*** de față mare!”. Mulțumesc Domnului că suntem ambele bine și mulțumesc acelui domn care a intervenit și i-a spus ca urgent sămi facă cezariană. Au trecut doi ani de atunci, dar eu și acum aud cum inima fetei abia se mai zbătea…”, și-a încheiat femeia povestea.

Citește și: Mamă de înger! #Cumamnăscut: „Acum sunt diagnosticată cu infertilitate din cauza tratametului greșit prescris de medici”

Nota redacției: Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera. Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Distribuie articolul: