Este istoric de profesie și are mereu în agenda sa nu doar activitatea didactică. Și-a început activitatea profesională în anul 1975, la Școala Profesională Tehnică nr. 23 din orașul Criuleni. Despre acei ani, Alexandru Moraru își amintește cu mare plăcere, precum și despre elevii acelor timpuri.
„Eram unicul istoric din instituție, fapt pentru care mi-au dat toate orele de istorie și științe sociale. Aveam ore toată ziua, de la 8 la 5 seara. Îmi plăcea mult ceea ce făceam, deoarece atunci când îți place istoria, ești bucuros să o împărtășești cu generația tânără”, ne mărturisește istoricul. Paralel cu activitatea
pedagogică, istoricul a colaborat cu ziarul raional, Biruitorul.
Despre elevii acelor timpuri, Alexandru Moraru are numai cuvinte de laudă – erau ascultători și setoși de cunoștințe. „Predam istoria Uniunii Sovietice și mai era un curs limitat de istorie a Moldovei. Cu părere de rău, în 20 de ore, trebuia să explic întreaga istorie a Moldovei de la începuturi până în secolul 20”, își amintește profesorul de istorie.
A colaborat aproape șase ani la ziarul din Criuleni, Biruitorul, publicând mai multe materiale privind istoria
ținutului Criuleni, redactate de Alexandru Moraru. „Am avut două rubrici: Să nă cunoaștem plaiul și Din trecutul nostru. Probabil că am publicat pe paginile ziarului peste 400 de articole”, își amintește istoricul. Cele mai reușite articole ce fac referință la istoria ținutului Criuleni au fost publicate în volumul „Labirintul documentelor secrete”. Cartea a fost scoasă de sub tipar în anul 2017.
Pasiunea pentru istorie vine de la tatăl său, Valeriu Moraru. A fost profesor de istorie în satul Jevreni, Criuleni, dar și director de școală timp de 15 ani. „Practic, tot el m-a învățat a citi în limba română. Încă din clasa a II-a mi-a cumpărat un manual în limba franceză ca să pot citi literele latine. Când a început mișcarea
de eliberare națională, în anii `88-89, eu nu am avut nici o problemă de a citi românește, pentru că citeam românește din clasa a III-a, inclusiv istoria. Acasă tatăl meu ne spunea istoria adevărată, iar la școală – istoria
oficială potrivit autorităților sovietice. Pe parcursul activității pedagogice, am fost menționat ca profesor
talentat pe paginile ziarului „Învățământului public” și respectiv a ziarului raional”, își mai amintește dascălul de istorie.

Distribuie articolul: