Pentru a cânta la nai, este nevoie de un suflu delicat, dar ferm, care să poată scoate la suprafață frumosul în muzică. La fel, și pentru a desluși frumosul în om, și mai ales în femei. Dinu Litun este un naist tânăr și talentat, iar noi l-am rugat să ne împărtășească experiența sa de căutare (și găsire) a frumosului în muzică, viață și femei. Chiar și cea mai lungă călătorie începe cu un prim pas. Care e punctul de pornire al drumeției tale în lumea muzicii?
De fapt, cred că tot ce este legat de muzică în viața mea se datorează bunicului meu Alexandru, Dumnezeu să-l odihnească. Deseori îmi amintesc cum stăteam verile pe prispă, iar el îmi cânta la fluier. Erau timpuri frumoase pe care nu le voi uita niciodată!
Apoi, am cunoscut frumusețea muzicii în timp ce studiam la Briceni, în clasa profesorului de acordeon Ion Oloeru, dar și în ansamblul folcloric „Mărgăritare”, condus de Valeriu Arvat, în care am activat.
Muzica, la rândul ei, m-a ajutat să cunosc lumea. Am fost în turnee prin Grecia, Danemarca, Austria, Franța, Romania, ocazie cu care am cunoscut foarte multe personalități, astfel am îndrăgit și mai mult lumea muzicii.

Ce ai învățat despre femei de la bunici și părinți?
De acasă am aflat că o femeie trebuie să fie respectată , iubită, ascultată, dorită, susținută de bărbatul de lângă ea. Și mai e o învățătură de care mă ghidez: ascult sfaturile tuturor, dar fac așa cum e mai bine.

Spune-mi, cum te-a cucerit femeia inimii tale?

La femei, apreciez în primul rând intelegența, tandrețea, simțul umorului. Desigur, și frumusețea, naturalețea, feminitatea. Anișoara m-a cucerit prin farmecul ei, prin naturalețe. E o persoană atât de simplă și plină de viață, încât mă amuză, mă inspiră prin felul ei de a fi și îmi transmite și mie acea energie pozitivă pe care o emană.

Care este istoria din spatele căsătoriei voastre?

M-am căsătorit la vârsta de 22 ani. Eu susținusem examenele de licență la Academia de Muzică, iar Anișoara era în ultimul an de facultate. După sesiune ea ar fi trebuit să plece acasă, la Nisporeni, iar eu să rămân la Chișinău. Am anunțat-o să-și contramandeze planurile, pentru că am rezervat sala de nuntă pentru data de 6 august. E adevărat, nu am întrebat-o dacă dorește să-mi fie soție. La început toți au fost surprinși — și ea, și familiile noastre, dar finalul a fost unul fericit, iar nunta frumoasă.

Nu ți-a spus nimeni că ar putea fi prea devreme să te căsătorești la această vârstă?
Sincer? M-au întrebat unii „Ești sigur de ceea ce faci???” Dar noi eram împreună deja de patru ani, și atât prietenii, cât și părinții vedeau cât de mult ne iubim, așa că nu cred că am surprins pe nimeni cu căsătoria noastră.

Știu că i-ai făcut pe atunci iubitei, astăzi soției tale, un cadou mai special. Despre ce este vorba?
Ce ar fi putut să dăruiască cu unsprezece ani în urmă un biet student de la Arte unei domnișoare de ziua ei de naștere? Nu prea aveam bani și atunci mi-a venit ideea cu piesa. Să știți că a fost prima piesă compusă de mine cu atâta suflet si dăruire. Ce mai, eram îndrăgostit lulea și notele se așezau parcă singure pe portativ. În final, s-a născut o melodie frumoasă, un cadou deosebit care a impresionat-o în cel mai plăcut mod cu putință.

Ai o familie frumoasă ce crește un copil. Cum ți se pare rolul de tată?
Atât timp cât în familie există un echilibru și responsabilitate, cred că nimic nu este dificil. Primesc o deosebită plăcere, sunt fericit când mă întorc seara acasă și sunt așteptat cu căldură și drag de soție și de feciorașul Alexandru, care mă strigă zâmbindu-mi „tati, tati”!
Am parte de o soție foarte înțelegătoare, care îmi înțelege meseria. Iar feciorașul nostru a adus în familie și mai multă iubire, și mai multa armonie. Ca să răspund la întrebare, rolul de soț și tătic e cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui bărbat. Așa că, le sugerez tuturor să aducă pe lume copii, ei ne schimbă viața în bine.

Ai putea sta departe de familia ta?
Nu cred că aș putea o zi fara ea. Deși, uneori, viața ne impune să plecăm. Personal, încerc să lupt ca să mă descurc aici, acasă. Vreau să conving prin exemplul meu că se poate trăi acasă, la noi în țară, alături de familie, copii și cei dragi!

Crezi că muzica ta ar putea face lumea mai bună, iar femeile mai fericite?

Da, desigur! Încerc să fac asta. Unii mă consideră un romantic, un visător, dar eu chiar încerc să fac lumea și oamenii mai buni prin intermediul muzicii, și sper că îmi reușeste! Până la urmă, naiul provine din Grecia Antică și este considerat un instrument al sufletului, un instrument muzical magic, astfel cred că acesta reușeste să sensibilizeze și să influențeze pozitiv ascultătorul.

Distribuie articolul: