Sărut soarele pe raze și mirosul lui îmi intră în pori. Tălpile mele mângâie roua pitită între firile de iarbă. Un stol de note muzicale s-au năpustit în timpanele mele, iar ecoul lor se aude și pe vârfurile stelelor.

Această dimineață seamănă cu niște versuri pe care vrei să le așezi pe strunele unei chitare. Vreau să tac, dar vocalele îmi ies din gură și sparg tăcerea. Vreau să nu văd nimic, dar lumina se izbește de irisurile ochilor mei. Vreau să nu mai aud, dar sunetele îmi curg în urechi. Vreau să nu mai scriu nici o literă, dar îmi ies cuvintele de sub degete.

Am pornit pe un drum fără capăt, ca să mă caut. Eu am fugit demult și, acum, mi s-a făcut dor de mine. Nu știu cum să mă găsesc, n-am lăsat nici un indiciu.

Plângem atunci când cineva drag moare, dar el atunci doar dispare, pentru că noi, oamenii, murim în fiecare zi. În fiecare zi, în care nu ne-am inspirat sau nu am inspirat pe cineva, noi am murit. Murim în fiecare noapte, atunci când ne băgăm în pat, când suntem nemulțumiți de noi și de viața noastră.

Dimineața reînviem, ni se dă încă o șansă să luăm totul de la capăt, să trăim altfel, dar noi călcăm pe aceleași urme vechi și strâmbe.

Am pornit să mă caut, mă strig, dar eu nu răspund. Îmi repeți în fiecare zi că ți-i dor, dar eu, oare, de ce nu te cred?

Am uitat cum arată zâmbetul meu, ai vrea tu să mi-l arăți? Ar trebui să fiu fericită, dar nu pot. Fericirea m-a părăsit atunci când am uitat să zâmbesc.

M-am căutat mult timp, ca, în sfârșit, să mă văd, de departe, cum dorm într-un lan cu spice. Părul meu s-a încâlcit printre grâne și le-a furat culoarea. Visam că dansez pe valurile unui râu. Mi-am dat cu un fir de iarbă pe la nas, ca să mă gâdil și să mă trezesc.

În somn am înțeles că trebuie să mă las inspirată de orice, dacă vreau să trăiesc. De o melodie suavă, de un dans aprig, de un vers fierbinte. O îmbrățișare, o șoaptă, un sărut, un nor, o stea, o frunză ruginită, un melc, o inimă caldă, un surâs sincer, o palmă fină… totul este inspirație.

Sunt flămândă după lucruri și oameni care mă inspiră. Îi consum hapsână și atunci, oricât de rătăcită aș fi, mă regăsesc. Oricât de adormită sau moartă aș fi, mă trezesc. Oricât de departe aș fi, mă reîntorc la mine.

Distribuie articolul: