Urmează un interviu extrem de interesant. Vă garantez asta și vă sugerez să îl citiți până la capăt. Conform vechilor tradiții, o să vă trezesc interesul cu o mică bucată din răspunsul regizorului și fondatorului teatrului M.A.D.E., Ianoș Petrașcu la întrebarea mea legată de calitatea teatrului autohton: „Artiștii modoveni nu uită de drepturi și cer să aibă permisiunea să intre gratuit la spectacole și nu îi interesează cheltuielile care le au colegii lor. Principalul gând cu care vin în sală este „Hai să mai vedem ce ……. au mai făcut și ăștia”. Actorii noștri sunt foarte orgolioși și nu vor să recunoască pe altcineva în afară de sine. Nu vor să învețe unul de la celalalt și nici să colaboreze, nu încearcă să fie mai buni unii cu ceilalți. Cred că fiecare avem locul nostru sub soare și împreună putem să mișcăm lucruri, rămâne doar se ne dorim….”

604-spectacol-nu-striga2

Foto: ZGD

Acum doi ani am devenit martorii nașterii Teatrului Fizic, denumit „Teatrul M.A.D.E.” Puteți considera că exagerez, aveți tot dreptul, dar cred că Moldova nu a mai văzut așa ceva până atunci: un teatru fără cuvinte, cu mult dans, acrobație și plasticitate. A trecut ceva timp de la naștere și devenisem curioasă. Mă tot rodea întrebarea oare cum e să fii cioara albă? După răspunsuri am mers la fondatorul teatrului care a rupt toate tiparele în societatea și cultura moldovenească. Nu foarte demult, ați venit cu un teatru „de alternativă”. E diferit de ceea ce vedem la Teatrul Național „Mihai Eminescu” sau „Eugene Ionesco”. De unde ideea? Inspirația? Ce reprezintă Teatrul M.A.D.E.?

„Demult sunt fascinat de teatrul fizic și asta din motiv că este unul cu mult mai adevărat, după părerea mea, decât alte genuri ale Artei Teatrale. Referitor la idee, m-aș bucura dacă aș fi primul care ar aduce un nou concept teatral, dar nu e nimic nou sub soare și despre așa gen de teatru s-a discutat aprig cu mult timp în urmă. `Domeniul teatrului nu este psihologic, ci plastic şi fizic”, consideră Antonin Artaud, în „Teatrul oriental şi teatrul occidental”, astfel că marea provocare a teatrului nu este de a urma, prin limbajul fizic acelaşi traseu pe care îl ia limbajul verbal, ci de a căuta ceea ce cuvintele sunt incapabile să exprime.  Avem multe de învățat de la el și de la alți mari Maeștri care au devenit piloni importanți ai Artei Teatrale Moderne. Noi încercăm să combinăm în producțiile noastre toate genurile Artei Spectacolului, să găsim adevărul în gesturi simple, dar care au un conținut profund, de aici și vine denumirea Teatrului M.A.D.E. – Mișcare/Artă/Dans/Emoție.”

13418941_1761456917466620_7686808071860097634_n

Cum a reacționat publicul? Credeți că v-a înțeles până la capăt?

„Evident că lucrurile noi sporesc interesul societății, iar forma produsului întotdeauna naște discuții PRO sau CONTRA. Reacția publicului a fost diferită, iar aici contează despre care public vorbim, despre Spectatorul simplu, Intelectualitatea noastră sau Artiștii din Republicii Moldova. Spre exemplu pentru fiecare trupă artistică fie ea de muzică, teatru, dans sau alte genuri ale Artei Spectacolului contează să fii în primul rând acceptat sau mai bine zis recunoscut de colegii de breaslă, ceea ce poate ajuta la EXISTENȚA trupei nou formate, ba chiar la dezvoltarea ei, dar din motiv că suntem o țară săracă în care fiecare este nevoit să supraviețuiască cum poate, orice produs nou creează concurență ceea ce nu este pe placul nimănui. Publicul însă, a reacționat neașteptat de bine, dovadă fiind feedback-urile de pe pagina noastră de Facebook și cel mai frumos este că, chiar dacă avem puțini ani de la lansare, avem în sală deja un grup de spectatori fideli care ne urmăresc cu atenție și ne susțin. Cred că menirea noastră ca artiști este să educăm publicul și să-l readucem în sălile de spectacol acolo unde putem aborda cele mai sensibile teme de discuție, despre care spectatorilor le e frică să vorbească.”

Ce implică mișcarea scenică atunci când ne referim la Teatrul M.A.D.E.?

„Nu putem vorbi despre mișcarea scenică sub unghiul de formă sau concept. În primul rând, punem accent pe corpul actorului, de aici vine și sloganul Teatrului „Teatrul M.A.D.E.– un teatru în care corpul actorului vorbește”, iar noi încercăm să găsim modalități de exprimare în scenă prin diferite formule ale LIMBAJULUI NONVERBAL, astfel implicăm Dansul, Sunetul, Acrobatica, Pantomima, Emoția, într-un cuvânt corporalitatea actorului din care să aducem spectatorului acea veridicitate de care are El nevoie. Spre exemplu un mare actor și regizor modernist englez Gordon Craig spunea că „Arta teatrului a apărut din acţiunea mişcării dansului. Drama era predestinată nu pentru citire, ci pentru vizionarea pe scenă. Primul dramaturg a fost dansatorul. El ştia că dacă va juca în faţa publicului, atunci el, adică publicul, mai lacom se va uita la ce se petrece în acțiune, decât să asculte ce se vorbeşte. El ştia că ochiul este mai repede de atras spre scenă, decât alte simţuri. Fiindcă, văzul este cel mai ascuţit şi rapid simţ din organismul uman.”

13442351_1761456950799950_6304684112060857610_n

De unde cunoștințele ca să creați o asemenea simbioză, dintre acrobație și dans?

„Acrobație, Dans, Jonglaj, Ritmică, Muzică, Lupte Scenice, Cuvânt – toate sunt instrumente menite să ajute la nașterea Emoției Actorului și sunt doar pentru a aduce un mesaj clar celui care îl privește. Am avut un mare noroc să învăț multe din ceea ce aplic acum în practică de la doi profesori cărora le voi rămâne recunoscător pentru întreagă viață, Nicolai Kazmin și Elena Fedcu. De la primul am învățat să iubesc corpul și să alfabetizez fiecare mișcare sau gest, iar de la Doamna Fedcu am înțeles importanța conținutului pe lângă formă, care apropos una fără de alta nu poate exista nicidecum în scenă.”

Visați la o sală de spectacole?

„Cine nu și-ar dori o sală de spectacole? Glumim atunci când spunem că suntem un teatru ambulant, dar asta până când nu cedezi, iar în ultima perioadă asta se întâmplă mai des. Noi jucăm spectacolele noastre rar, din motiv că teatrele cu care colaborăm au programul lor și nu putem să-l dăm peste cap, și pe lângă asta nu putem să ne permitem să jucăm producțiile cât de des ne-am dori și cu un preț mic la bilete din motiv că avem cheltuieli enorme pentru publicitate, arenda sălii, echipament și altele.”

Astăzi unde faceți repetiții?

„Din motiv că depunem un efort fizic destul de mare în spectacole, suntem nevoiți să ne antrenăm foarte des, iar săli de repetiții este greu de găsit, sperăm în viitorul apropiat să avem măcar sală de repetiții, așa putem crea în liniște fără frica că cineva ne va da afară.”

13445660_1761457610799884_5858404353242350178_n

Din ce existați? Pe ce bani cumpărați costume? 

„E foarte greu să ții lângă tine un pumn de oameni. Și dacă la început toți s-au implicat pentru a crea ceva nou, păi pe parcurs entuziasmul dispare și e nevoie să găsești diferite modalități de implicare a artiștilor cum ar fi: concerte, workshop-uri, corporate party-uri pentru a-i ține lângă tine. La fel e și cu cei care lucrează cu noi la costume, sunt niște profesioniști care lucrează cu artiști din diferite domenii: artiști de circ, artiști de balet, actori, dansatori ,ei răspund mofturilor noastre și în același timp sunt destul de înțelegători din punct de vedere fianciar. De fapt întreaga echipă știe că lucrează pentru o cauză nobilă, iar asta ne ajută să colaborăm și să existăm.”

Nu aveți finanțare din bugetul public? Un teatru bun are nevoie de susținere financiară din partea statului? Cum funcționează în alte state?

„Din păcate nu avem nici un fel de finanțare de la Stat deși mult ne-am dori, asta ar ușura foarte mult dezvoltarea noastră. Orice teatru are nevoie de susținere financiară, fiindcă un artist este ca și un medic, inginer, profesor, manager sau alți profesioniști om și are nevoie și el să mănânce, ori peste un timp oarecare problemele cotidiene te înghit și uiți de arta sincerității în care vii să vorbești cu publicul cu sufletul deschis. În urma dialogului  cu alți colegi de peste hotare, aș putea spune că lucrurile nu stau cu mult mai bine decât la noi, dar în schimb statul încearcă să favorizeze artiștii care au un concept clar a ceea ce fac, sunt deschiși la dialog cu ei, astfel poți vedea foarte des un reprezentant al Direcției, Ministerului Culturii la premierele teatrelor tinere, după care raportează superiorilor referitor la activitatea tuturor jucătorilor din arealul artistic, încercând modalități de susținere a lor. La noi e mai greu, până când nu ieși în evidență peste hotare sau nu pune o vorbă cineva pentru tine, ceea ce nu este corect, poți să te chinui mult și bine până își vor întoarce privirile spre tine. O modalitate simplă, dar foarte eficientă este să faci ceva foarte șocant care să bulverseze toată opinia publică atunci cu siguranță că vei fi sau izgonit sau adorat.”

13450741_1761457660799879_1035378481342777857_n

Haideți să comparăm calitatea teatrului autohton cu cea a teatrelor de peste hotare. 

„Cred că teatrul de la noi este într-o perioadă de stagnare și asta din motiv că nu vor să încerce ceva nou. Artiștii noștri apără cu vehemență doar Teatrul psihologic și nu vor să accepte și alte genuri ale Artei Spectacolului și orice echipă nou formată este după părerea multor colegi sau instituții culturale, o echipă de doi bani în care nicidecum nu este nici gram de profesionalism și pe lângă toate astea apare și frica de a pierde din spectatorul pe care il are, ceea ce este un punct important în finanțarea și existența Teatrelor. Deși nu vorbesc deschis despre asta, fiecare din artiștii teatrelor noastre urmăresc cu interes activitatea colegilor/concurenților și cel mai important că de fiecare data când merg să vizioneze spectacolele (aici artiștii modoveni nu uită de drepturi și cer să aibă permisiunea să intre gratuit la spectacole și nu îi interesează cheltuielile care le au colegii lor) principalul gând cu care vin în sală este „Hai să mai vedem ce ……. au mai făcut și ăștia”. Actorii noștri sunt foarte orgolioși și nu vor să recunoască pe altcineva în afară de sine. Nu vor să învețe unul de la celalalt și nici să colaboreze, nu încearcă să fie mai buni unii cu ceilalți. Cred că fiecare avem locul nostru sub soare și împreună putem să mișcăm lucruri, rămâne doar se ne dorim….”

Oamenii noștri au nevoie de teatru când nu au ce mânca?

„Din păcate în țara noastră nu avem o cultură de a merge la teatru, cum este în alte țări. Și cât de frumos este să vezi peste hotare cum vin cupluri sau își dau întâlnire tinerii la teatru, dar problema supraviețuirii este una majoră și cetățenii noștri sunt preocupați mai întîi să-și umple burțile apoi poate să vadă ceva. Cred că această întrebare ar fi bine să fie data Guvernării!!! Într-o țară săracă este la fel ca și în junglă: Ai mâncat ești fericit – Nu, stai și urlă.”

Ce preț au biletele? Apropo, în comparație cu spectacolele susținute la alte teatre, cum sunt ale voastre?

„Suntem nevoiți șă punem un preț la bilet destul de mare și asta din motiv că avem multe cheltuieli iar asta este în defavoarea noastră, ținând cont că suntem tineri în arealul artistic. Celelalte teatre își permit să fluctueze cu prețurile din motiv că sunt subsidiați de stat, iar aici vorbim de salarii pentru tot colectivul șipe lângă asta au un spațiu pe care nu-l iau în chirie.”

13450992_1761456910799954_5099436386362463539_n

P.S. de la Ianoș Petrașcu: Arta a fost și va rămâne hrana spirituală a societății! Prin intermediul ei descoperim, înțelegem, retrăim, schimbăm multe în sufletele omenești și cred ca ea – ARTA, fie ea în formă scrisă, sculptătă în lemn, fredonată, traită sau dansată poate crea rezistența cuvenită sufletului omenesc în acest maraton al timpului. Arta de fapt este un antibiotic al răului prin toate manifestările sale și te face mai imun la el.

P.S. de la echipa Ea.md: Astăzi, la ora 18.30, puteți urmări spectacolul Șah/Mat, una din creațiile Teatrului M.A.D.E. Actorii vă dau întâlnire la Filarmonica „S. Lunchevici”.

Foto: facebook.com

Distribuie articolul: