Daniela Paladi este studentă la Centrul de Excelență în Construcții din Republica Moldova la specialitatea Design Interior. Se pare că nu-i ajunge câte schițe și desene realizează în cadrul orelor – ea desenează și în timpul liber! Mai mult, a crescut cu foaia și creionul alături, iar acum le face portrete profesorilor pe ascuns.

Daniela, povestește-ne despre momentul în care ai înțeles că pictura este vocația ta.

Momentul a fost chiar în copilărie, eram la grădiniță. Eram micuță și părinții nu-mi permiteau să iau foi sau creioane din ghiozdanele fraților, ei fiind mai mari. Cât toți erau afară eu am „furat” din geanta surorii o foaie și un creion. Ea avea un desen cu două personaje dintr-un desen animat, eu am încercat să-i desenez, uitându-mă pe foaie. Mi-a reușit, chiar fiind micuță am observat că seamănă foarte tare. În acel moment eram foarte bucuroasă, am alergat la părinți, uitasem că am „furat” foaia și creionul. Le-am arătat părinților, au văzut că e rezultatul frumos apoi mi-au cumpărat și creioane, și foi. Eram atât de bucuroasă că mereu doar desenam.

Ce îți place să desenezi la momentul actual?

La moment pun accent mai mult pe portrete. Când am început eram clasa a 7-a. Primele sigur că nu erau chiar reușite, dar pe parcurs am continuat. Am desenat pentru rude, prieteni, părinți. A început să-mi reușească și au apărut mai mulți doritori. Acum câte puțin cresc, cel puțin așa îmi spun prietenii.

Cât de solicitate sunt portretele tale?

De fapt, foarte mulți se adresează la mine pentru a le face portrete. Din păcate nu reușesc pentru că învăț la colegiu. Dar încerc să realizez pe cât pot, deoarece acestea la moment sunt sursa mea de venit.

De cât timp ai nevoie ca să desenezi un portret?

Depinde, de exemplu pe A3 îl pot face chiar în două zile. Desenez mai mult după colegiu, dacă sunt disponibilă toată ziua îl fac și într-o zi. Referitor la ultimile două portrete, le-am făcut ambele într-o zi, asta a fost și un record pentru mine. N-am dormit aproape o noapte, dar am reușit să fac.

De obicei artiștii au nevoie de o muză pentru a crea ceva, cum tu cauți inspirație?

Sinceră să fiu, desenul e prietenul meu. Un prieten extraordinar. Desenez chiar și atunci când sunt furioasă, când sunt liniștită, când sunt fericită. El este alinarea mea când sunt nervoasă sau agitată. Dacă mă apuc să desenez devin mai melancolică și liniștită. Îmi oferă niște gânduri mai pozitive.

Ce greutăți întâlnești în procesul de realizare a unui portret?

Sunt momente diferite. Am nevoie de lumină, mai ales că locuiesc într-un cămin studențesc. În camera mea este doar o masă și e foarte greu. Nu am spațiu destul. Cel mai des îmi găsesc locul la mine în pat și acolo este toată alinarea mea. O perioadă eram nevoită să desenez în coridor pentru că la 23:00 se deconectează lumina în cameră.

Fiecare ocupație te face să privești lumea cu alți ochi, cum tu vezi lumea prin prisma desenului?

Ca într-o poveste. Oriunde aș merge îmi imaginez cum va arăta totul într-un desen. Când văd pereții goi mă gândesc cum i-aș putea înfrumuseța.

Cât de mult se reflectă stările tale asupra unui desen?

Chiar la școală am avut o lucrare care am desenat-o fiind enervată, supărată și în general aveam o stare inexplicabilă. Sinceră să fiu și desenul parcă era supărat, avea fața parcă enervată. Într-o oarecare măsură, starea mea automat se reflectă pe desen. În cazul portretelor, mă conduc după fotografii și nu prea redau stările mele – mă strădui să fiu cât mai aproape de personaj.

Daniela Paladi

Cât de mult contează starea ta înainte ca să desenezi?

Sunt momente în care depind mult de anturaj, unde sunt și cu cine sunt. Dacă alături sunt persoane antipatice, nu mă pot apuca să desenez. Îmi place să fiu singură și să fie liniște, așa mă concentrez mai bine și îmi reușesc desenele mai frumoase.

În care perioadă a anului sunt desenele mai solicitate?

Nu sunt momente în care stau fără treabă, ba mai mult, am zile când refuz celor care se adresează pentru că nu reușesc din cauza colegiului. Desenez și acolo foarte mult. Dar se solicită destul de des, timp de o săptămână pot face 2-3 portrete.

Urmează să faci din această ocupație o profesie, nu ai teamă ca ulterior să nu-ți mai placă la fel de tare ca acum?

După cum observ, sentimentele cresc. Dragostea față de desen se înmulțește cu fiecare lucrare, plăcerea este mare și sper să crească în continuare pentru că iubesc ceea ce fac. Asta contează până la urmă în orice profesie.

Foto: Daniela Paladi

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: