Oamenii pe care îi admir sunt exclusivi, fiindcă sunt admirați de mine în aceleași proporții ca și tine, dar altfel. Pentru mine, admirația e un joc mecanic deja. Întâlnesc prin viață sau prin reviste oameni de care mă îndrăgostesc imediat pentru că au educat deja un stil personalizat în ceea ce fac. Sunt deosebit de puțini oameni pe care îi admir sincer, încît sunt conștientă de faptul că nici nu-i cunosc în întregime ca să merite adevărata grație. Iată variantele mele de admirație. Sunt două, ca și în viață…
Prima varianta este cea clasică. Admiri de la distanța în care începi să privești în gol și să adormi la decolare în avion. O distanță care reușește să marcheze, cu condiţia de a nu te reîntîlni în zona de admirație repetat. De altfel, poți învăța disperare. Fiindcă ceea admirăm noi din avion este de paisprezece ori mai alfel și mai cu riduri în jurul ochilor. Cu riduri de oboseli de la pielea roză din revistă, cu riduri de la introuri zilnice pe ecran, cu riduri de la cuvinte și roluri învățate până se umbresc literele pe foaie, cu riduri de la tastaturi conduse riscant, cu riduri de la ochi ținuti deshiși noaptea tîrziu, cu riduri de la șase sute de variante de soartă în care se putea regăsi fiecare din el, dar a decis să fie anume așa cum îl cunoaștem.

Varianta mea de admirație adună următoare explicație. Admir oameni care nu i-am cunoscut. Îi admir curat, fără manuscrise A4 expediate pe email. Îi admir înțelept, apreciindu-le referiile și talentul. Referiile la teancurile de stări prin care trec și talentul care este anume așa cum merită să fie admirat. Cît de mult mi-aș dori să scriu acest cuvânt fără ultima literă. Talentu’ fără un l. Dar ceea ce voi respinge eu, va fi în mâna criticului drept satisfacție pentru acea introducere care o pregătește. Știu de ce culoare e dex-ul online.

A doua variantă este de fapt, continuarea primei, doar că aduce un alt ințeles. Plăcerea de la distanță este nimic altceva decît un tovaraș cu care niciodată nu ai comunicat. Fiindcă ocaziile sunt potolite de soartă încât drumul pe care îl aleg, deocamdată, nu face conexiuni cu viața celui pe care îl admir. În orice caz, satisfacția care aduce o admirație virgină este mai perfectă decît admirația cu care ai comunica repetat. Se poate transforma într-o prietenie în care acel sentiment de admirație ar putea fi deja împărțit. Aici se adună liniștit mai multe stări care nu-și au locul în admirația de 34 de metri pătrati. Este un calcul care nu a accelerat în proporții fiindcă potențialul celui pe care îl admir începe de la o soartă relatată tipic ca şi a noastră. Doar că cel care devine admirat a reușit să accepte lupta devenind astazi ceea ce este și ceea ce merită.

Admirația trebuie să fie potrivită. De altfel aduce două înțelesuri cu majuscule: ÎNTÂLNIRILE AMÂNATE sunt cele mai periculoase, fiindcă nu s-au așezat bine în graficul de zi încă de la început. Iată de ce sunt amânate. Se inventează un șir de fugi, cum spunea Umberto Eco tradus în româna noastră așa cum îmi place…Niște fugi care pot fi și ele programate, acea întâlnire cu o oră mai tencuită poate aduce o prezență pe tocuri. DEZAMĂGIRILE CU EXPRESII. Atunci când toată expresia ta plimbă atâtea stări de dezamăgire încât nu le mai ascunzi după un fond de teint de marcă. Eşti atât de accesibilă în sinceritate încât nu mai cauti pătrăţele pe peretele din faţa ta ca sa te focusezi spre alceva pentru o clipă. Sunt gata acum sa dau lista femeilor pe care le admir de la o distanţă bună. Voilà! Ştiu deja cum se pronunţă acest cuvânt.

Proaspăt căutată pe Internet este Oana Pellea. „Jurnalul” ei şi un interviu bun de tot realizat de Eugenia Vodă m-au îndrăgostit de ea încât scriu aceste rânduri într-o admiraţie în care am evadat de câteva zile. Şi ce mă fac acum? Admir cu pasiune gândul pe care îl expune sincer, cu o alură de femeie care iartă şi care iubeşte. Cu o frumuseţe care există din cap până în inima fiecarui gând care îl dezvăluie. Este altfel…O femeie binecuvântată de Dumnezeu cu un talent care înnebuneşte scena pentru cei care merg la teatru. Anume acestui gând i-am facut copy-paste din „Jurnal” care se citeşte mai bine într-o seară de vară. E un gând din acele foi răsfoite la Stockholm.

„Tata mi-a spus cã, dacã, dintr-o salã de spectacole, mãcar unui om îi faci bine, sau pleacã acasã cu tine în gând, înseamnã cã efortul nu a fost degeaba şi poti fi multumit. Mãcar un om! 7 8% din populaþia României nu a intrat niciodatã într-o salã de teatru”. Atribuiţi acest procent şi tării nostre. Am parcurs cu privirea şi alte interviuri ca să-i înţeleg viaţa prin care trece. Sunt atât de sigură că admiraţia mea este una motivată încât nu mai am nevoie de nicio argumentare google.
Admir această femeie!

Sanda Filat a străbătut mass media noastră cu o prezenţă inedită. Nu mai există femei în care să admiri atâtea răspunsuri. Din discuţii cu un redactor de la noi, am înţeles că asocierea ei se face cu Primele Doamne ale Casei Albe. Acolo unde îşi asează bine explicaţia – această noţiune. Cea de Prima Doamnă. Ştiu că nu-i place cînd i se atribuie un astfel de titlu, dar am expus ceea ce am auzit repetat. Cât de inteligentă este modestia ei.

Este atât de afectuoasă în felul în care se prezintă lumii, duce o bunătate inferioară şi un stil al femeii plină rafinament. Am avut ocazia să o invit la o cafea pentru a discuta o eventuală apariţie a ai într-un proiect, pe atunci când lucram la Muz TV. Ne-am întîlnit, iar eu am ramas înfometată fiindcă aveam impresia că nu vreau să pierd discuţia cu ea, voiam să discut mai mult, mai degajat. Dar a fost prima intilnire. După care am ajuns la Stockholm. Îmi doresc să discut cu ea repetat.
Admir această femeie!

Am cunoscut-o foarte frumos, într-o zi de decembrie suedez în care frigul loveşte atit de dureros încât nu găseşti forţe să simţi viaţa. Aveam emoţii şi respiram cu greutate fiindcă nu ştiam pe cine merg să salut. Soarta a avut grijă să -mi salute începutul vieţii suedeze alături de o adevărată femeie. În clipa în care am salutat-o…am încălzit privirea cu o admiraţie care urma să înceapă. O admiraţie conturată onest, pe care nu am împrumutat-o din dialog cu cineva. Am descoperit-o personal pe femeia care aducea atâta farmec Suediei. Un ambasador cu dreptul la majuscule. Oamenilor de aici le este dor şi astăzi de femeia care trece prin viaţă cu un rafinament diferit de cel pe care obişnuiţi să-l întîlniţi. Rafinamentul ei este mai sincer, fiind aşezat într-un ritm despre care se spune că nu toţi îl reuşesc. Ea are pe masa ei de birou doar calităţi de profesionist puternic şi o mulţime de idei care se realizează cu o pasiune corectă. De altfel, pasiunea pierde din farmec. Admir această femeie. Ea este Natalia Gherman.
Admir această femeie!

Următoarea femeie din lista mea este Oprah Winfrey (Orpah Gail Winfrey). Femeia care a respectat întreaga regulă în televiziune. A mers pe admiraţia prinsă în ani de zile în acelaşi format. Este atît de greu să fii interesantă audienţei ani de zile. Cel mai vizionat show din istoria televiziunii. Cel mai reuşite interviuri realizate vreodata în televiziunie. Un lucru este de menţionat, copilăria ei a fost una plină de încercări, durere îmbrăcată în vârsta care marchează cel mai mult, fapt care explică, probabil unele decizii ale ei pentru următorii ani. Nu vreau să descriu trăirile ei în aceste rânduri. Un lucru demn îl puteţi învăţa: Nu apucaţi să criticaţi oamenii, necunoscându-le viaţa în detalii. Mă refer la acea lume accesibilă cu care ne intersectăm prin viaţă, nu la lista mea de admiraţie. Este decizia ei pe cine şi cât iubeşte. O admir pentru felul cum „se expune” pe sticlă. Trasformă fiecare adevar în altul. Femeia care nu are nevoie de nimic decât de o admiraţie dozată de la cei care o privesc şi o ascultă.
Admir această femeie!

Numărul sub care apar femeile în lista mea nu are nici o importanţă. Trebuie doar să separ o admiraţie de alta. Următoarea femeie demnă şi perfectă în care s-a împletit şi talentul de a fi cea mai exemplară frumuseţe din ţară care îşi leagană fericirea alături de un barbat la fel plin de admiraţie, este Andreea Marin-Banică. Este foarte aproape de necunoscutul rafinament înnăscut al multor actriţe din filmele bune. Se regăseşte în imaginea multor femei adevărate. Este atit de auzită încât poate să nu mai facă nimic o viaţă întreagă. Dar nu poate. Fiindcă vorbeşte o romană deschisă şi sinceră, fără virgule şi puncte de suspensie. Şi lăsaţi-o în pace cu toate bârfele ieşite din tastaturile redacţiilor ieftine. Are tot dreptul să fie şi bună şi rea. Fiindcă este Andreea Marin Banică. Femeia care a reusit să nelinistească inimile multor barbaţi însuraţi şi neînsuraţi. Motivul e unul: Barbaţii o admiră la nebunie!
Admir această femeie!

Maria Bieşu aduce atâta mândrie poporului nostru care nu poate aprecia încă multe personalităţi aşa cum trebuie să existe într-un lanţ internaţional de această admiraţie despre care vă vorbesc. Vocea ei a fost auzită de toate scenele lumii. Au admirat-o oameni care nu puteau să-şi formuleze admiraţia în română fiindcă li se părea prea perfectă vocea ei. O voce care locuieşte în Moldova, la noi, aici. Nu trebuie să iai avion ca să-i spui cât de importantă a devenit ea pentru Moldova având în documentul ei biografic atâtea realizări. Nu mă apuc să le trec în word, fiindcă admiraţia mea fată de ea vine de la părinţi şi de la oameni din altă generaţie. Noi, ne vom trezi prea târziu ca să mergem să o cunoaştem nu din scenă, dar din viaţă. Să o luăm cu gândurile ei din viaţă la cafea şi să o ascultăm ore şi ore. De ce nu admiraţi ceea ce e accesibil. De ce admiraţia neaparat tinde să le complice pe toate prin inaccessibilité la puterea a treia. De ce nu observaţi valorile care mai sunt cu noi, cărora Dumnezeu le dă viaţă şi forţă, de ce nu admiraţi oameni care şi-au transfomat viaţa într-o continuă dăruire…şi care locuiesc atât de aproape.
Admir această femeie!

Monica Bellucci este acea femeie care are tot dreptul sa poruncească. Să poruncească vieţii în fiecare zi. Frumoasă fantezie are viaţa dacă consideră că astfel de femei ar putea să mai existe. Este fraza atribuită doar acestei femei din simplu motiv că frumuseţea ei în alb negru ascunde atâta profunzime încât vreai să o admiri fără să-ţi dai seama, că e o femeie ca şi celelalte, care se machiază şi se demachiază la oglinda din odaia cu mult soare, care pregăteşte micul dejun cu cea mai mare dragoste pentru cei dragi, care priveşte seara cu familia old movies, care probabil, nu sunt sigură, bea cola cu gheaţă şi mănâncă îngheţată cu căpşune proaspete. Priviţi într-o seară filmul «L’Appartement», o înghiţitură de apa pentru cei însetaţi de frumuseţea ei. Este un film din ’96, care nu e atât de popular încât să-l identifici dupâ denumire, dar cei care l-au văzut şi cel care mi l-a recomandat ştiu cât înţeles dizolvă prezenţa ei în acest film. De fapt, e bine să ştiţi că mai există un film cu aceeaşi denumire.
Admir această femeie!

A 8-a femeie este alături… de mine din clipa în care m-a născut. Nu-mi imaginez viaţă fără ea. Un infinit descoperit din geamul maternităţii de la etajul doi. Ziua cea de 1 august care decide să-mi potrivească alt destin numerologic, cel de 2 august. Ziua în care ne-am văzut prima dată. Era atât de împlinită.O privire blândă, rătăcită în grijile de mamă. O ador pentru că spune ce gândeşte din clipa în care încă nu înţelegeam de ce o face. Chiar şi atunci când doarme,se gândeşte la mine. Visează zilele mele triste, mă ajută să fiu şmecheră şi să le ocolesc. Nu-mi doresc nimic mai mult decât sănătate mamelor care ne învelesc viaţa cu iubire până la infinit. Iubiţi-vă mamele cu lalele înflorite şi vorbe de mulţumire. Doare, că generaţia noastă strecoară alte tipaje şi alte formule…

Distribuie articolul: