Silvia Zaharia este femeia care fabrică speranțele a peste zece tineri cu dizabilități. Totul a început acum patru ani, atunci când Silvia l-a cunoscut pe paturile de reanimare pe Ștefan Roșca. De atunci face tot posibilul ca viața acestor oameni să devină mai ușoară. Construiește fabrica speranţelor
Ștefan Roșca a suferit un accident în urma căruia a rămas imobilizat într-un cărucior cu rotile. „Dorința de a-l ajuta pe Ștefan a apărut spontan. Probabil pentru că m-am simțit capabilă să-i schimb viața și să-i readuc zâmbetul pe buze”, spune Silvia Zaharia.

Peste doi ani, grație unei asociații italiene, care activează pentru asigurarea protecției copiilor proveniți din țări sărace, au fost cumpărate protezele necesare pentru Ștefan. Acest tânăr nu a fost unicul pentru care Silvia a bătut pe la ușile asociațiilor din Italia. Ea l-a ajutat și pe Vasile Moraru, care după un accident la locul de muncă, a rămas fără ambele mâini. Astfel, Silvia a ajuns să ajute peste zece persoane care s-au pomenit în asemenea situații dificile.

„Am organizat și colectări de bani, pentru achitarea drumul spre Italia, acolo unde tinerii au fost ajutați. Colectam banii necesari, împreună cu Centrul Italian Feminin și Telefono infanzia din Veneția, doar atunci când familiile tinerilor nu-și permiteau să plătească transportul”, explică Silvia.

Asociaţia tinerilor cu dizabilităţi
„Mi-am propus să creez o asociație care să-i ajute pe tinerii cu dizabilități să-și recapete speranțele și șansele de a trăi fericiți ca și toți ceilalți. Tocmai pentru aceasta şi m-am reîntors în țară. Am crezut că propunerea mea va fi acceptată și susținută, însă n-am reuşit să obţin încurajări, nici morale, nici de alt gen”, spune Silvia.
„Mă bucur că oamenii au încredere în mine. Multe persoane au auzit despre ceea ce am făcut până acum și își doresc să le ajut și pe ele. Însă muncesc zilnic 8-10 ore și nu pot să-mi dedic tot timpul şi celorlaltor cazuri. Tocmai de aceea m-am gândit că ar fi bine să creez o asociație „non profit”, unde se pot implica mai mulți doritori de a-i ajuta benevol pe acești tineri”, adaugă Silvia.

Speranţele nu mor
După o „vacanţă” de o lună în Moldova, Silvia pleacă în Italia, unde locuieşte împreună cu familia mai bine de 12 ani. Spune că nu va renunţa la ideea de a crea Asociaţia tinerilor cu dizabilităţi, pentru că își dorește să contribuie la schimbarea destinului acestor oameni. „Credeam că în Moldova voi găsi mai multă susținere, dar m-am înșelat. Acum am alte planuri și acestea sunt legate tot de acești copii neajutorați, pentru că speranţele nu mor niciodată, atâta timp cât sunt alimentate cu acţiuni. Iar eu ştiu că voi fi ajutată şi în continuare de oameni cu suflet mare”, încheie Silvia Zaharia.

Distribuie articolul: