Puțini mai țin minte numele ei din cadrul concursului „Moldova are Talent”. Atunci, Anna Ciobanu a ieșit pe scenă cu o piesă proprie, ținându-și în mâini cea mai fidelă muză - chitara. Nu s-a simțit motivată prea mult, însă peste ani, a dat frâu liber emoțiior și a continuat să cânte. Astăzi, Anna Ciobanu e fata care încântă internauții cu o voce de-a dreptul angelică. E viitoare jurnalistă, pregătește lansarea unei noi piese și are un credo: „nu contează cât de tare poți lovi, ci cât de tare poți fi lovit și, în ciuda acestui fapt, să te ridici și să îți continui calea spre vis”!

Dragă Anna, descoperim că atracția ta pentru muzică a ieșit la iveală abia în ultimii ani, odată cu primele înregistrări oficiale. Cine ți-a insuflat această „slăbiciune” și mai ales cine ți-a șlefuit-o, pentru ca astăzi să te bucuri de rezultate?

12670809_957755357665861_2879656421073880102_nIubesc muzica de mic copil, dar niciodată nu m-am gândit la ceva mai mult. Cred că această dragoste a început să crească atunci când am aflat ca tatăl meu are o slăbiciune față de acest domeniu, nu am știut acest lucru până la vârsta de 16 ani, întrucât el a fost plecat peste hotare.

Ulterior tata a devenit și primul meu profesor de muzică, m-a învățat să cânt la chitară. Mă îndrăgosteam pe zi ce trece tot mai mult de acest instrument, până am ajuns în punctul în care suntem de nedespărțit.

Am învățat din greu, pentru că nu simțeam ritmul, nu cunoșteam notele muzicale și asta era o problemă. Au fost vărsate lacrimi și de multe ori am vrut să dau înapoi, însă era prea târziu, muzica a devenit ceva fără de care eu nu sunt eu.

17021778_1232651196842941_4269823655517315522_n

Vorbește-ne despre concursurile de talente în cadrul cărora te-ai afirmat și dacă te-ai simțit sau nu încurajată de ele ca să pășești spre industrie.

12809637_942740325834031_4091818523489760895_nDin cauza faptului că nu am studii în muzică, întotdeauna am avut o barieră si o nesiguranță în ceea ce privește concursurile de talente. Am participat doar la un singur concurs – Moldova are Talent, în cadrul căruia am luat doi de DA și un NU.

Atunci, poate fiind încă imatură sau mai bine spus cu totul nouă în acest domeniu, am luat acest eveniment drept o înfrângere, până am înțeles că în viață nu contează cât de tare poți lovi, ci cât de tare poți fi lovit și, în ciuda acestui fapt, să te ridici și să îți continui calea spre vis.

Există un dar în fiecare cădere și o putere în fiecare ridicare.

Între muzică și jurnalism există, totuși, o distanță destul de mare. Cum ai decis să te dedici studiilor în acest domeniu și ce așteptări ai de la tine, după absolvirea facultății?

17021665_1235440083230719_5235214879397438295_nM-am confruntat cu această întrebare de multe ori și de fiecare dată am avut același răspuns. Nu este chiar o diferență atât de mare. La facultate noi comunicăm, mergem la evenimente, scriem despre ce am văzut, care a fost atmosfera, ce am observat, ce ne-a captat atenția. Nu?

În muzică este la fel, doar că emoțiile și trăirile sunt redate cu ajutorul notelor muzicale. Fiecare artist cântă ca să transmită emoții, asta este cel mai important lucru atunci când cânți, ca mesajul tau să ajungă la oameni și poate într-un fel să-i motiveze.

Jurnaliștii sunt și ei legați de artă, mai ales cei de la Art Journalism, de unde fac parte și eu. De asemenea, jurnalismul m-a ajutat foarte mult să cresc ca și personalitate, mi-a oferit noi cunoștințe despre cultură, de care sunt sigură că voi avea nevoie în viitor.

Nu mai sunt inhibată, frica de scenă dispare cu încetul și cam așa combin eu aceste două activități. Nu știu ce voi face după absolvire, timpul le arată pe toate.

Afirmi, într-o descriere virtuală a ta, că „viața este o piesă” și că trebuie să știi cum să o cânți. Cu ce piesă anume se asociază pentru tine viața, la 20 de ani?

Numeroase sunt piesele care îmi plac, dar puține sunt cele în care mă regăsesc cu adevărat.

Iubesc artiștii care trăiesc piesa, emoția și, la rândul lor, fac așa, ca să o trăim și noi. Nu cred că mă voi sătura vreodată să ascult „I Have Nothing”, de Whitney Houston și „The Prayer”, de Céline Dion.

13626459_1018995311541865_1202805424704890896_n

Vorbește-ne despre cea mai recentă experiență a ta cu aplicația Smule. A cucerit multe aprecieri din partea admiratorilor tăi. Cine îți este partener în cover și de ce ați ales anume această piesă?

16142301_1196827897091938_8887378696123941227_nSunt puține piesele în care mă regăsesc. Această versiune a piesei „Chandelier” este una din ele… am simțit-o încă de la primele note. Îmi plac interpretările originale, acestea ne individualizează într-o oarecare măsură.

Referitor la partener, nu ne cunoaștem. Cred că oricine, din orice colț al lumii, poate folosi aplicația Smule. Ne-am oferit șansa unul altuia. Iar rezultatul, în urma feedback-ului, a fost unul pe măsură. Nu m-am așteptat la atât de multe aprecieri, gânduri și încurajări din partea oamenilor. Le mulțumesc din suflet, ei sunt cei care mă fac să cred în potențialul meu.

M-am gândit mult daca să-l postez pentru că există mici greșeli, dar până la urmă imperfect e mai frumos decât perfect!😘 Sper sa va placă, cred că știți deja procedura 😂 Ascultați în căști pentru un sunet mai bun😘

Posted by Ciobanu Anna on 19 Martie 2017

Nu e deloc ușor să fii un artist începător și să legi colaborări cu oamenii din industrie. Cui ai dori să mulțumești pentru sprijin și încurajare, pe această cale deloc simplă?

16999233_1229782247129836_2737196133319646818_nMai întâi de toate vreau să-i mulțumesc lui Petru Raicu, care este un băiat foarte talentat în a scrie versuri. Lui îi datorez mulțumiri și pentru piesa minunată care mi-a scris-o „La tine înapoi” și că m-a invitat să fac parte din echipa Rai-Cu-Production, care se află la început de cale.

Apropo, avem și un canal pe Youtube, unde sperăm să strângem cât mai mulți abonați, ca să atragem mai mulți susținători . Împreună creștem și învățăm din greșeli, acumulăm experiență.

Îi mulțumesc și lui Nicolaie Gorbatov pentru aranjament, Serghei Zaharov și Lidia Basarab pentru un video minunat și nu în ultimul rând tuturor celor care mă susțin și sunt cu mine la bine și la greu.

Există atâtea competiții, în țările vecine, care pun la încercare tinere talente! Te-ai gândit să-ți iei inima-n dinți și să mergi la preselecții, în 2017?

Sigur că m-am gândit, de fapt visez la asta, dar mai am de învățat. Nu am făcut niciodată lecții de canto, iar ca să ajung unde vreau, îmi lipsește tehnica vocală. Vreau să fiu printre cei mai buni, iar pentru asta mai am de șlefuit anumite nuanțe.

16864485_1228794440561950_8222730538826117422_n

Cu ce nume scenic ți-ai dori să fii identificată? Planifici o lansare oficială, utilizând canale tradiționale, ori preferi promovarea virtuală?

Prietenii și familia mă știu ca și „Ana”. Așa și o să rămân, este numele meu și îmi place mult. Nu planific nicio lansare, deocamdată fac ceea ce-mi place. Piesa la care lucrez acum va apărea pe YouTube și pe Facebook, astfel că toți vor putea să o asculte. Așteptăm cu nerăbdare părerile oamenilor. Am lucrat foarte mult la ea și sperăm ca rezultatul să fie unul pe măsură.

17426329_10207048517810497_7523559007091707979_n

Muzică sau jurnalism? În care din aceste domenii îți vezi schițat viitorul? Ce noutăți pui la cale, pentru publicul din Republica Moldova?

Știi…mă regăsesc în ambele domenii. Depun suflet atât în jurnalism, cât și în muzică. Pe cât sunt de distante ca profesie, pe atât de aproape îmi sunt sufletului. Dar atâta timp cât acasă am mereu chitara în mână, cred că răspunsul vine de la sine.

Cred cu desăvârșire că pentru a avea rezultate, este nevoie de foarta multa muncă și dăruire, dar în același timp multă dragoste. Pentru că lucrurile frumoase se nasc din iubirea față de ele.

Îți urăm succese acolo unde le aștepți și cât mai multe lansări și cover-uri prin care să ajungi la inimile oamenilor. Îți reușește de minune!

Foto: Arhiva personală, Sergiu Zaharov Videograf

Distribuie articolul: