„Totul ce mi s-a întâmplat până acum a fost o nebunie, doar un nebun poate să-și piardă rușinea, să-și distrugă corpul și viața.” Concluzia aparține Anei, o tânără care timp de zece ani a fost dependentă de droguri, iar acum patru ani s-a infectat cu HIV. Știu că acum urmezi un curs de reabilitare și un tratament pentru HIV. Cum au ajuns drogurile să-ți controleze viața?
Recent am împlinit o lună de când sunt „trează”, nu mai consum droguri, până acum reușeam să mă abțin cel mult două săptămâni. Revelionul 2012 este primul din ultimii zece ani când nu am fost sub influența drogurilor. Îl pot numi primul meu an „treaz”.

Totul a început dintr-o prostie, la 18 ani am iubit foarte mult un băiat, însă el consuma droguri. Ne-am despărțit pentru o perioadă, dar voiam să fiu în continuare alături de el și atunci am început să folosesc droguri intravenoase. Până atunci am fumat iarbă, am consumat alcool, eram tare petrecăreață de felul meu. Cu toate acestea drogurile nu ne-au apropiat, în schimb eu am devenit dependentă. A început iadul, un cerc închis în care trăiești doar pentru ca să-ți iai doza. E dureros fizic, psihologic și mai ales moral atunci când începi să decazi ca personalitate. Te simți izolat, te cuprinde un sentiment de singurătate, pierzi totul.

Cum făceai rost de bani, care erau sursele tale de venit?
Nu știu, cumva îmi reușea. Îi mințeam pe părinți și luam bani de la ei. De lucrat nu prea am lucrat, dacă adun la un loc toate serviciile mele ajung până la unu-doi ani de muncă. Unica slujbă de durată a fost cea de vânzătoare într-un magazin. Acolo am lucrat timp de un an, apoi am muncit pe unde am apucat câte o luna – două.

Nici acum nu lucrez, ca să nu am bani. Mă tem că nu voi putea rezista tentației și voi începe din nou să consum droguri. Îmi trebuie o perioadă mai îndelungată ca să simt că sigură pe mine, că având bani nu voi merge să-mi iau stupefiante. Am rugat părinții să îmi limiteze suma pe care mi-o dau, nu mai țin legătura cu fostul anturaj, încerc să-mi schimb viața.

Regreți că ai ales acea cale?
Acum regret, dar, până la urmă, greșelile mele sunt experiența mea de viață. Nu mă voi autobiciui pentru asta, deoarece voi irosi și mai mult timp. Vreau să recuperez ceea ce-am pierdut.

Când ai dat peste seringa infectată cu HIV?
S-a întâmplat în 2008. Într-un fel eram pregătită pentru asta. Sigur, în adâncul sufletului nu-mi doream așa ceva. Înțelegeam însă că mai devreme sau mai târziu ar putea să mi se întâmple, mai ales că am trăit cu un băiat infectat. Știam că va fi una din două: ori mă voi infecta de la o seringă, ori de la prietenul meu. La fiecare jumătate de an îmi făceam analize, când ne-am despărțit eram sănătoasă. Mai târziu însă am aflat ca am HIV.

Reacția a fost tipică pentru un consumator de droguri: am început să-mi administrez din nou stupefiante. Ce putea fi mai rău? N-aveam nimic de pierdut.

În ce moment ai conștientizat că trebuie să te oprești înainte ca să fie prea târziu ?
În clipa în care am înțeles că îl pierd pe omul care mă iubește și pe care îl iubesc. El este sănătos și poate să-și găsească altă fată, dar încearcă să mă ajute, m-a adus la clinică să mă tratez. Suntem împreună de cinci ani și jumătate, știu că i-am adus multe necazuri lui și familiei, dar vreau să mă revanșez. Am două opțiuni: ori încep să trăiesc, ori să mor.

Acum încerc să-mi schimb atitudinea față de viață, să încetez să mă mint pe mine și pe cei din jur. Nu-i ușor când ești dependent de droguri, deoarece în permanență minți, iar la un moment dat te încurci în propia minciună.

Cum au reacționat părinții și actualul prieten la statutul tău de persoană seropozitivă?
Mama, când a aflat că sunt infectată, bineînțeles că și-a făcut griji, însă m-a susținut. Sora mea îmi încredințează copiii ei. Prietenul meu mi-a zis că oricum mă iubește și nu mă va părăsi.

Te-ai simțit vreodată discriminată?
Mai degrabă eu singură m-am discriminat. Mă închideam în casă și nu mergeam nicăieri. Ultima dată n-am ieșit afară timp de o lună. Chiar eu încerc să evit locurile unde aș putea fi discriminată.

Merg rar la policlinică. În general, pentru mine e problematic să dau analize. Din cauza drogurilor nu mai am vene, bine că au rămas capilarele, medicii cu experiență le găsesc. Dacă am nevoie de ajutor medical, ajung la specialiști prin intermediul cunoștințelor, pentru că astfel cred că vor fi mai înțelegători. Am avut un incident când medicul nu a respectat confidențialitatea și a spus cuiva că sunt seropozitivă.

Ana, dacă ar fi să fac o comparație atunci aș aseamănă această etapă din viața ta cu un purgatoriu. Ce lași în iad și ce aștepți să găsești în rai?
M-am luptat mult cu dependența, precum ai încerca să oprești un tren, cel mai ușor e să cedezi. Narcomania e o boală. Vreau un copil, dar pentru asta îmi trebuie cel puțin un an pentru curățarea organismului și mai este necesar să-mi întăresc imunitatea.

Pentru păstrarea confidențialităii, numele eroinei a fost schimbat.

.
Acest interviu este realizat de Centrul de Informare in domeniul Drepturilor Omului, cu sprijinul Programului Egalitate şi Participare Civică al Fundaţiei Soros-Moldova. Opiniile exprimate aparţin autorului şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei

Distribuie articolul: