Citindu-i blogul, îţi vine să împachetezi bagajele şi s-o zbugheşti în Africa. A acceptat provocarea de a lucra opt luni în Camerun, şi nu regretă nimic.

Deşi s-a integrat în circuitul african al vieţii, se destăinuie: Aici, orice alb pe care-l întâlneşti îţi pare un apropiat.

Africa pare a fi o destinaţie prea exotică şi riscantă pentru noi. Cum ai ajuns acolo?
în timp ce toţi îşi doreau să meargă în SUA, Europa sau Canada, eu visam la Africa. Datorită unui stagiu internațional oferit de organizaţia internaţională AIESEC în Moldova, am avut posibilitatea să vin aici.

Cum ai ales această destinaţie, sau te-a ales ea pe tine?
Ambele. Eu vroiam în Africa, mi-am zis asta de la început, însă nu ştiam cu siguranţă în ce ţară, decizia a depins de profilul jobului. Am aplicat chiar şi în Nigeria, dar Camerunul a fost prima ţară care m-a acceptat.

Ai avut dubii înainte de plecare, nu-ţi era frică?
Deloc, chiar n-aveam răbdare să ajung. Deşi aşteptările mele faţă de dezvoltarea Africii erau altele la început. Wikipedia îmi spunea că e capitala economică a ţării, respectiv credeam că e totuşi puţin mai modern :).

Care este misiunea ta, cu ce te ocupi?
Eu sunt responsabilă de aria de marketing într-o companie de import de echipament industrial. E o provocare destul de mare să elaborezi anumite strategii de marketing, mai ales necunoscând bine produsele.

în plus, realitatea cameruneză e destul de diferită, iar modul în care se face business aici e cam dubios, aşa că a fost mai dificil la început.

Cum te-a primit Africa?
Nu prea bine din start. Compania aeriană mi-a pierdut bagajul. M-am trezit în Africa fără haine. Am trecut şi printr-un şoc cultural.

Prima noapte am dormit la persoanele responsabile de mine şi de integrarea mea. în cameră era atât de murdar încât mi-am pus vesta sub cap, că mă temeam să dorm pe albiturile (negriturile) de pe pat.

în plus, nu există apă caldă, ceea ce era de necrezut pentru mine. Primele 2 săptămâni am stat la o familie gazdă. Acum stăm într-o casă oferită de companie, care are condiţii foarte bune, însă oricum fără apă caldă :).

Care au fost primele tale impresii?
Murdar. E ceva cu care nu sunt obişnuită. Apoi, un decalaj mare dintre cei săraci şi cei bogaţi. Camerunezii sunt foarte religioşi, mai puţin logici.

Uneori există dificultăţi în discuţiile cu aceştia. Au diferite concepte practic faţă de tot. însă sunt persoane extraordinare. N-am întâlnit oameni atât de drăguţi şi atât de primitori precum cei de aici. Toţi te salută pe stradă şi toţi vor să vorbească cu tine, sunt nemaipomeniţi.

Pesupun că ai avut şi ceva peripeţii
Am fost agresată în piaţa centrală în faţa a câtorva zeci de camerunezi, care pur şi simplu, admirau scena în care hoţii îmi smulgeau geanta din mână. Toţi se tem să intervină pentru că aceştia ar putea să se revanşeze.

în rest, orice ieşire în oraş e o întreagă peripeţie, mai pozitivă desigur :). Toţi te opresc pe stradă. De obicei toţi mă strigă Sarkozy, crezând ca sunt franceză de origine. Copiii aleargă pe lângă mine, încercând să mă atingă, după care fug repede în hohote.

Ai întâlnit pe cineva care ar şti de existenţa Moldovei? 
Doar 2 persoane, din sutele care m-au întrebat de unde sunt.

Majoritatea mă întreabă dacă Moldova e o insulă sau dacă e în Canada. Colegul meu de câteva ori le-a zis că Moldova e unica ţară în Africa în care trăiesc numai albi. Şi l-au crezut!

Cu toată ruşinea, în ultimul timp cam obosesc să explic unde e Moldova, şi zic că-s rusoaică, crezând că e mai evident. Asta, până când o domnişoară m-a întrebat dacă Rusia e la fel ca şi Germania.

Ştiu că ai un blog. E o modalitate pentru tine să-ţi mai potoleşti dorul de casă?
Din start a fost o metodă de a ţine legătura cu prietenii de acasă, să mai vadă ce fac, ca să nu uite de mine. După care, a devenit chiar o metodă de sensibilizare vis a vis de Africa.

Poate pe alocuri de a distruge unele stereotipuri, iar pe undeva de a le face cunoştinţă celor de acasă cu viaţa africănească…

(va urma)

Distribuie articolul: