De formare e contabil, însă toate drumurile vieții au dus-o către cea mai colorată și mai zâmbitoare profesie - cea de clovn. A învățat dim mers scamatoriile și crede că orice distracție a copiilor trebuie să fie una educativă. Elena Grădinaru, alias Clounella, ne povestește cum să râzi copiilor, atunci când ești obosită și cine este clovnul ei preferat.

Elena, de câți ani îmbraci costumul de clovn și cum îți mai amintești despre primele experiențe în postura aceasta?

primul costum clounellaDupă ce am absolvit Colegiul Financiar Bancar în 2008, îmi căutam de lucru. Actele le-am depus la ASEM la facultatea Finanțe și Bănci, la secția frecvență redusă, de aceea căutam un job pe poziție full time. Având doar studii, nu și experiență în contabilitate, eram gata practic la oricare post. Tot căutând, am găsit posibilitatea să fiu animator la o companie micuță care presta servicii în acest domeniu, dar era part-time. Am depus într-o șagă (zâmbește) și am fost acceptată-n serios (râde). Tot în acea perioadă am fost acceptată și pe specialitate – contabil. Am început a combina cifrele cu copii și gălăgia lor cu rapoartele financiare sau cu vizitele la FISC… Acum înțeleg că am prins mai repede animatoria decât contabilitatea, de asta îmi amintesc cu greu de contabilitate.

Ideea Clounella tot atunci a venit?

Numele de Clounella a apărut mai tîrziu, prin 2013 – vara. Nu am notat data, dar e la mijloc de august – sărbătorim curând ziua de naștere! Dacă până atunci am lucrat pentru cineva, din 2013 am început pe cont propriu. Lucram pe atunci recepționer cu multe alte funcții într-un un ONG. Eram proaspeți căsătoriți cu soțul meu, Eugen. El de fire e un bărbat care iubește să testeze și să riște – ar fi trebuit să umble beat de șampanie dacă ne conducem după fraza: Cine nu riscă – nu bea șampanie (râde). A plasat un anunț pe blogul său despre serviciile de animatorie. A luat de la mine niște poze și a scris un scurt articol, numitdu-mă „Clovnul BiBi”. Lumea mă suna că le trebuie CLOVN – eu mirată, încercam să păstrez calmul și uimirea și îi mințeam că nu sunt disponibilă în ziua când au nevoie. Sunt fricoasă, iar Eugen e opusul meu. Când a aflat că eu dau șuturi clienților, m-a dus la un magazin de textile, am cumpărat stofă colorată-n buline și a așa a apărut primul costum Clounella. Am lucrat singură o perioadă, apoi a apărut Nicoleta – prima mea colegă de „scenă”, pe care am numit-o Sorella. De când sunt mamă mă ocup mai mult de instructaj, operator, gestionarea comenzilor, organizare de evenimente. Dar oricând am ocazia, îmbrac costumul și mă distrez alături de copii.

Elena Gradinaru

De câte ori ești clovn pentru copilul tău? El ce alege sau ce îi place mai mult – mama Elena, sau Clounella?

Mai degrabă Gabriela e clovnul meu! Ea are niște mimici tare haioase, râdem de ea mereu. Cum am adus-o de la maternitate a zâmbit, tuturor… Ea mă recunoaște și cu grim pe față!

Tu faci mereu lumea să zâmbească, le aduci copiilor fericire. E greu să râzi chiar dacă sufletului nu i-i tocmai dulce? Cum reușești?

Mereu sunt întrebată… și de câte ori aud această întrebare îmi dau lacrimile – (șterge lacrimile). După decesul tatălui meu, nu am îmbrăcat multă vreme costumul de clovn. Îmi era greu să zîmbesc, când sufletul meu era plin de lacrimi și regrete. După un an jumătate eu am reluat activitatea și am făcut asta pentru că el a vrut să ne vadă zâmbind și fericiți!

Gradinaru

Sunt momente când ești foarte trist sau oboseala te doboară, dar cheia cea mai bună este Costumul + Machiajul de clovn + GĂLĂGIA COPIILOR! Nu poți rămâne trist când îi vezi pe copii cum stau flămânzi de joacă!

Crezi că pentru a excela într-un domeniu este neapărat nevoie de studii, masterate, calificări, etc?

ClounellaCred că pentru a fi expert într-un domeniu – trebuie să ai o dorință nebună de a te perfecționa și de a descoperi detaliile domeniului respectiv! Și mai cred că de cele mai multe expertiza se capătă din experiență, nu citind cărți de specialitate, pentru că detaliile nu se scriu în cărți. Eu am absolvit la colegiu contabilitate, apoi am dat la finanțe și bănci, nici urmă de actorie, regie sau artă în aceste domenii. Animatoria este oglinda și dorința sufletului meu. Multe lucruri se învață în zadar la universități. Eu am un vis micuț: ca să creez o mini școală de la început, mai apoi poate ceva mai grandios, unde copiii să învețe altceva decât ceea ce învață acum.

Le lipsește copiilor din Republica Moldova un circ?

Eu cred că copiii din aceste vremuri practic nu au lipsuri! Ei pot vedea orice la televizor sau calculator! Tocmai de asta eu cred că lor le lipsește să zburde, să descopere lucrurile din jur și să petreacă mai mult timp fără gadgeturi!

Care este cel mai mare vis al tău, de mamă și de Clounella?

Înainte de culcare o perioadă lungă de timp mă rugam să nu am vise! Ele tare obosesc odihna… Iată de ce eu nu visez, eu mă strădui să fac totul pentru ca acest lucru pe care unii îl numesc – vis, să fie realitate! Ca mamă, vreau să îmi văd fata crescută mare și educată, și alți copii care vor mai veni de la Dumnezeu în familia noastră să fie în primul rând SĂNĂTOȘI! Toate celelalte se rezolvă-n timp. Pentru Clounella, îmi doresc să reușim împreună cu echipa să aducem la viață toate proiectele pe care le avem în plan. Să aducem produse bune și educative! Dacă copiii sunt FERICIȚI, și Clounella e FERICITĂ!

Foto: Arhivă Personală