Mă gândesc des la asta: suntem norocoase să trăim azi! Cât de mult mai ușoare pot fi lucrurile pentru noi, dacă știm să profităm de ce s-a mai inventat în ultimele decenii și reușim să ne sustragem efectelor lor secundare nedorite!

Mă uit în jur la câte lucruri am, la cum multe dintre ele mă ajută să câștig timp, spațiu și voie bună, lucruri la care bunica și mama nici nu visau.

Am acces la informații. Multe, e drept, nu toate bune, dar, slavă Domnului, am o minte limpede care mă ajută să gândesc. Informațiile acestea multe nu înlocuiesc procesul meu de gândire, doar îl fac mai deștept. Iei decizii mai bune când știi despre ce e vorba.

Am acces la prieteni și la experiențele altora. Maaare lucru când ești derutat și speriat și ai impresia că numai ție ți se întâmplă pocinogul! Apoi citești că alte câteva sute au pățit la fel și n-a fost mare lucru, așa că tragi aer în piept și te mai relaxezi oleacă.

Am aparate de economisit timp și energie: mașini de spălat vase și rufe, aburitor care face și piure, robot care toacă, mixer care amestecă. Mama fierbea legumele în sită peste abur și le toca mărunt cu fruculița, eu doar apăs pe două butoane și gata.

Am obiecte care mă ajută să mă organizez. Separatoare de sertare, umerașe inteligente, cutiuțe cu multe lăcașuri.

Pot călători. Acum 40 de ani era de neconceput să vizitezi alte țări. Bunica mea n-a ieșit niciodată din țară, și ce păcat e să nu cunoști și alte locuri…

Pot angaja ajutor. Pe vremuri, era absolut obligatoriu să faci totul singură. Trebuia să ai grijă de casă, de bărbat, de tine, de copil, nici nu se punea problema, dacă erai un om obișnuit și nu șef de partid, să plătești pe cineva să-ți spele podeaua. Acum pot recunoaște cinstit că nu sunt în stare să fac asta și dau parte din salariul meu unei doamne care, o dată pe săptămână, face șmotru așa cum eu n-aș putea.

Citește continuarea pe Prințesa Urbană 

Distribuie articolul: