Perioada sărbătorilor pentru mulți e legată de funcționalitatea unui cuplu. Iată cele mai frecvente întrebări adresate psihologului la acest subiect. Cum ar trebui să fie o relație functională de cuplu? Simplu, o relație funcțională e o relație în care doi oameni se simt fericiți, explică psihologa Aurelia Balan.

O relație reușită necesită și conduce în același timp la o reorganizare profundă a personalității fiecărui partener, o acomodare a celor două personalități. Relația necesită formarea unei uniuni în care anumite responsabilități sunt împărtășite, iar altele sunt preluate de către unul dintre parteneri. Anumite fațete și trăsături de personalitate se vor dezvolta, altele se vor estompa, partenerul fiind perceput ca și propriul sine, iar relația ca o entitate. În situația optimă, partenerul devine un alter ego ale cărui dorințe, nevoi și stare de bine sunt considerate ca având același grad de importanță ca ale sinelui.

Funcționarea unei relații nu este deloc o „operație” ușoară deoarece presupune armonizarea unor istorii personale, așteptări, temeri și caractere diferite. Putem numi o relație reușită, atunci când partenerii se simt liberi, pentru că dragostea înseamnă libertate, când nu uită să se surprindă chiar dacă au trecut ani de la prima întâlnire, când petrec timp de calitate împreună, când există încredere, devotament, respect.

O relație reușită este o investiție în care cei doi conștientizează importantă muncii reciproce, în care se pune accent pe o comunicare profundă, pe depășirea blocajelor.

Relațiile sănătoase pot îmbogăți toate aspectele vieții celor doi, de la sănătatea fizică și mentală, la carieră, împlinire personală, până la toate legăturile pe care le au cei doi cu oamenii din jur!

Care sunt cele mai frecvente probleme ale cuplurilor moderne?

Relațiile de cuplu sunt foarte complexe – fiecare aduce cu sine propriile experiențe, sentimente și așteptări. Astfel o relație poate fi o sursă de dezamăgire profundă și durere, dar și o platformă pentru dezvoltare personală, siguranță, relaționare, vindecare și încântare.

Pe lângă problemele, mai puțin frecvente, ce țin de diverse afecțiuni și tulburări psihologice, cum ar fi alcoolismul, violența domestică, depresia, anxietatea, schizophrenia, controversele mai apar deoarece nevoile fundamentale ale unuia dintre parteneri întră în conflict cu nevoile semnificative ale celuilalt. Pentru că nevoia, indiferent de natura ei de a fi ascultat, de a se simți în siguranță, de împărtășire, de stimulare, etc este îndreptățită pentru persoana care o simte, îi va veni greu să asculte sau să ia în considerare situația partenerului.

Certurile apar pentru că intensitatea nevoilor celor doi este acută, iar interacțiunea dintre ei se desfășoară într-un mod neproductiv-neadaptativ.

Anxietățile

Anxietățile sau preocupările/grijile unuia dintre parteneri nu sunt comunicate într-un mod eficient sau mai degrabă sunt comunicate într-o manieră în care intensifica anxietățile sau grijile celuilalt. Un motiv pentru care fricile sau anxietățile nu sunt comunicate este acela că noi înșine ne apărăm cât putem de aceste anxietăți și, dacă în general acest lucru ne ajută să fim eficienți (mai ales în mediul social/profesional), în viața de cuplu asemenea apărări reprezintă bariere în comunicare. Pentru a complica și mai mult situația, dacă încercăm să ne debarasăm de aceste apărări pentru a putea comunica ceva ce ni se pare dificil poate fi rușine, frică, o dependență sau o dorință, suntem paralizați de propria noastră anxietate, astfel că deschiderea este din nou îngreunată.

Controversele

Controversele (pe care cei doi le simt că atacuri) declanșează un comportament defensiv ce diminuează capacitatea partenerilor de a se ascultă unul pe celălalt (dialogul surzilor).

Implicarea

O altă problema ce apare în cuplu este nivelul diferit de implicare a partenerilor. Este cunoscută realitatea că există întotdeauna o diferență între cei doi parteneri privind nivelul de implicare și de intensitate a dorinței (unul dintre ei simte nevoia de a oferi, de a iubi mai mult). Sunt situații când unul cere prea mult și nu da nimic la schimb. Pretențiile unora față de partenerii lor de viață sunt uneori exagerate: sunt gata să ceară și marea și sarea, dar nu sunt dispuși să dea același lucru la schimb. Își doresc să fie mereu apreciați, iubiți, răsfățați, cuceriți, susținuți etc., însă atunci când vine rândul lor se retrag și spun că ei nu pot să facă același lucru pentru că nu sunt genul de persoane care să facă asta. Chiar și atunci când partenerul care face aceste lucruri nu se așteaptă la nimic în schimb din partea jumătății sale, nu înseamnă că nu o dorește. La un moment dat fântână va seca…

Comunicarea

Comunicarea parțială – majoritatea dintre noi se exprimă suficient de bine față de un altul, dovadă fiind aceea că reușim să ne înțelegem, cel puțin pentru o perioada de timp. Întrebarea este însă dacă comunicarea este completă și eficientă, dacă reușim să transmitem suficient de clar și motivul stărilor pe care le avem. Unele sentimente (legate de sexualitate, de bani, de exprimarea furiei, creșterea copiilor, de singurătate sau disconfort) sunt mai dificil sau jenant de exprimat partenerului din motive de educație, de cultură sau pur și simplu pentru că suntem introverți și nu suntem obișnuiți să ne exprimăm. În cuplu,o mare problema vine din supoziția universală că partenerul nostru știe ce gândim și simțim, fără că noi să o formulăm explicit.

Pentru a evita astfel de neînțelegeri și a comunica eficient fără a antrena defensele partenerului, este important să evităm supozițiile că știi despre ce vorbește partenerul tău sau că înțelege ceea ce încerci să comunici și să avem un limbaj concret.

Putem spune ce simțim că este nevoie să scoatem la suprafață însă fără a-l blama sau eticheta pe partener, folosind mai degrabă afirmații ce se referă la persoana ta nu la a celuilalt (încep cu Eu, nu cu Tu). De exemplu, o afirmație care susține defensele celuilalt blocând semnificația mesajului pe care îl primește este „(Tu) Nu mă asculți niciodată”, iar o afirmație care permite transmiterea mesajului este „(Eu) Am nevoie să fiu ascultat/a mai mult”.

Sexul

Comportamentul sexual este considerat atât o nevoie sexuală cât și un mod de relaționare. De obicei cuplurile percep că se confruntă cu blocaje atunci când întâmpină dificultăți sexuale, cum ar fi lipsa de dorință, anxietăți legate de performanța sexuală, disfuncții erectile, incapacitatea de a avea orgasm, perversiuni sexuale, însă le este jenă să discute despre aceste situații cu partenerul din teamă de a fi criticați/etichetați și respinși. Atunci când apar probleme legate de sexualitate este important să aveți în minte că a vă învinui sau a-l blama pe partener nu ajută pe nimeni. Ceea ce ajută este o atitudine deschisă, de comunicare a nevoilor-preferințelor sexuale, precum și a temerilor declanșate.

Citește și: De la viața sexuală, la problemele cu soacra. 14 motive să apelezi la terapia de cuplu, potrivit Aureliei Balan

Lipsa de respect

Respectul față de celălalt este crucial într-o relație. Când vorbim despre respect ne gândim la limbaj, gesturi, atitudine etc. Se mai întâmplă să ne enervăm și să scoatem pe gură ceva ce nu ne place, dar nu trebuie să facem din asta un obicei. Lipsa de respect se adâncește pornind uneori din lucruri mărunte. Azi poate să fie o vorba aruncată aiurea, mâine țipete și poimâine mai rău. Atunci când unul din parteneri își pierde respectul față de cealaltă persoană, atunci nici celălalt nu va mai avea motive să își respecte jumătatea. De ce? Respectul față de persoană de lângă tine înseamnă respect față de persoană ta.

Luarea unei poziții de control

Atunci când este nevoie, unul dintre parteneri trebuie să ia deciziile pentru amândoi, însă acest lucru nu trebuie să devină o obișnuință. Nimeni nu vrea să fie controlat, să facă numai ce partenerul lor dorește și tot așa.

Amenințările/Șantajul

Mulți oameni își amenință sau șantajează partenerii atunci când văd că nu obțîn ceea ce vor, însă nu înseamnă că este un obicei sănătos. Cei care recurg la amenințări își doresc cu disperare că patenerul lor să facă așa cum ei își doresc. Amenințările pun ziduri înalte și groase între partenerii de viață pentru că cei care recurg la această metodă devin o sursă de control și de frică, și nu de iubire și sprijin așa cum ar trebui în mod normal să fie.

Posesivitatea

Mulți oameni cred că dacă iubesc cu adevărat, sunt posesivi. Să fii posesiv cu partenerul tău este ca și cum ai avea un nou animal de casă, dar nu vrei că nimeni altcineva în afară de tine să se joace cu el, sau să îl mângâie, să îi dea de mâncare etc. Posesivitatea nu face decât să inspire frică și nesiguranță. Nimeni nu ar trebui să simtă că este „obiectul” cuiva.

Autor: dr. în psihologie Aurelia Balan.

Fiți cu ochii pe noi. Săptămâna viitoare revenim cu un articol în care, psihologa Aurelia Balan, explică 7 tipuri de terapii, destinate cuplurilor aflate în impas.

Vezi și: Magia sărbătorilor de iarnă, trăită de fiecare. 6 pași care te ajută să treci peste depresie, potrivit Aureliei Balan