Deși este din nou candidat pentru funcția de primar al capitalei, Dorin Chirtoacă a fost la un interviu pentru „Lumea Sandei” pentru a vorbi despre sine, ca și om, nu ca și politician. A recunoscut că uneori, rămâne peste noapte la Primărie pentru a-și duce la bun sfârșit munca. A mai mărturisit, de asemenea, că își dorește un fiu sau o fiică, în care să educe dragostea față de valorile patriotice. Deocamdată, însă, copiii săi sunt proiectele municipale pe care le-a realizat și care i-au luat mulți ani de tinerețe. Ce a mai spus Dorin Chirtoacă, în cadrul emisiunii, aflați mai jos.

Întrebat despre ce crede, dacă viitorii săi copii vor alege să locuiască într-o altă țară și să vorbească o altă limbă, Dorin Chirtoacă a declarat: „În primul rând îmi doresc să am un fiu sau o fiică, sau cum o vrea Dumnezeu. Este firesc. S-a făcut un dezechilibru în ultimii 8 ani, în legătură cu activitatea la Primărie și viața personală, dar mai departe, cu siguranță că i-aș lăsa cu libera alegere. Dacă voi reuși să le insuflu dragostea față de acest popor, față de tricolor, față de limba română, față de istorie, față de neam și tot ce ține de valorile noastre naționale și patriotice, atunci mă voi bucura.

Dacă nu,  fie că eu n-am știut cum să fac lucrul ăsta, fie omul e liber să aleagă. Și eu, uneori, mă gândesc că în familia mea există 4 generații sacrificate. Străbunicul meu a murit de scârbă pe cuptorul casei de la Ignăței, pentru că ambii săi copii au fost arestați și duși prin nordul Rusiei. Bunicii mei au fost deportați în Siberia, s-au întors acasă, însă n-au putut să mai trăiască în satul respectiv. Tata a fost crescut în Siberia. Acum am venit eu – cel care până la vârsta actuală de 36 de ani, n-am avut posibilitatea să mă ocup de mine personal. În primul rând e Primăria și după asta – celelalte. Dar ar fi păcat să spun că situația mea este comparabilă cu situația părinților, a unchiului sau a bunicilor. Ei au trecut printr-o situație mult-mult mai grea. Când mă gândesc că mie îmi este greu, mi-amintesc de ei.

Este prea mult spus, dacă aș zice că mi-am sacrificat tinerețea. A avut de suferit într-o anumită măsură, dar sunt și foarte multe părți pozitive. Oportunitățile pe care le-am avut și le mai am, nu le are oricare tânăr din Chișinău. Oricum este ceva unic pentru tinerii din Chișinău oportunitatea pe care o am din 2005 încoace. Dar îmi place ceea ce fac. Uneori plec la Primărie și rămân acolo pe noapte. Se mai întâmplă, când am mult de lucru, mult de semnat. Ziua am multe întâlniri, activități în teren, apeluri, așa că semnatul rămâne pentru perioada de noapte. Mai fac evaluări și calcule pentru ce este de făcut mai departe.

Prima mea căsnicie este Primăria. Copiii mei sunt troleibuzele, Valea Morilor, străzile, proiectele pe care le-am realizat, monumentul de la Gară și toate celelalte. Chiar îmi place și de fiecare dată pun suflet. Ele rămân în sufletul meu și rămân toată viața. Nici nu se discută, absolut.

Este adevărat că eram un copil foarte năzbâtios și râdeam foarte mult. Așa a fost situația la școală. Am crescut la țară până la vârsta de 7 ani, cu bunica. La grădiniță n-am umblat. Doar un singur an am fost la grădiniță, într-o grupă de limbă rusă, pe care eu, atunci, n-o știam. Mama m-a dus, apoi, la școală muzicală. Am învățat 7 ani la pian. Drept că mâinile mele au fost modelate de două instrumente – pianul și sapa. Ei, și hârlețul. Apropo de copii, cred că aș proceda la fel (cu copiii mei): trebuie să cunoască munca fizică pentru a ști care este prețul pâinii, ca să nu arunce mâncarea. Este bine și având în vedere partea intelectuală.

Nu-mi explic de ce eram numit „hlizit” sau „Tândală” atunci când eram mic. Dar la școală, într-adevăr, când râdeam eu, lecția era stricată. Aveam și un coleg, Teodor, care stătea cu mine în aceeași bancă și stăteam chiar în mijlocul clasei. Și el era bun artist, iar împreună făceam un tandem la care se alăturau și alți colegi. Ne-au lăsat așa vreo 4 profesori, dar ne-am cerut scuze în public, pe tablă. Din momentul în care am plecat la Iași la studii, pe cont propriu, lucrurile s-au schimbat.

Locurile mele preferate din Chișinău sunt monumentul Ștefan cel Mare, Aleea Clasicilor, Valea Morilor, Catedrala, toate locurile istorice, chiar și pietonala, care este total diferită de restul Chișinăului. Există o atracție aparte în acest oraș, care nu există în alte orașe: a fost mic până în 1950 și are străzi rectangulare. Acest centru istoric, până în 1950, era tot orașul. De atunci, orașul a crescut de 20 de ori. Avantajul său este că sectoarele sunt construite într-o manieră aerisită: bulevarde largi, sensuri giratorii, iar între sectoare există păduri. Această verdeață este o atracție a Chișinăului.

Un vis pentru Chișinău? Îmi doresc să avem o calitate a vieții ca într-un oraș european. Îmi doresc ca oamenii din Chișinău să fie o prioritate pentru oricine ar fi în această funcție. Fericirea altora m-ar face fericit. Atunci, m-aș da la o parte.

Îmi doresc să vină un astfel de moment, în care să am grijă de viața personală, dar nu acum”, a mai declarat Dorin Chirtoacă, în interviu.

Distribuie articolul: