Alina Zbancă este șefa Direcției Relații Publice la Ministerul Afacerilor Interne. Din ziua în care a călcat pragul instituției, poezia și-a făcut cuib acolo. „Din fericire, Domnul ministru, Alexandru Jizdan, a fost de acord să muncească, practic cot la cot cu un om, total diferit de ceea ce presepune sistemul MAI, adică cu mine. Asta spune despre faptul că avem o echipă de oameni deosebiți, m-au acceptat cu tot cu poezie, lucru pentru care le mulțumesc. Prezentarea plachetei mele „Umbrelă pentru suflet” a fost prima lansare de carte la care a participat Domnul ministru, deci a citit și el unele poezii. Ce ține de pasiunea mea, nu o singură dată a spus „Întotdeauna m-am mirat cum pot oamenii reda sentimentele atât de frumos în versuri”, ne-a mărturisit Alina.

Probabil ați observat și voi că, de la o vreme încoace, angajații MAI sunt mai prezenți în mass-media în alte ipostaze decât cele obișnuite pentru noi. Ne vorbesc mai des și mai duios. Ofițerul de patrulare Dorin Negură ne salută cu un zâmbet pe Facebook și în trafic. Așa, pur și simplu, fără un motiv anume.

Mascații de la Brigada Fulger ne-au uimit cu tot felul de sincerități legate de meseria lor și simțul umorului. Exemplele ar putea continua, dar cred că e clar deja că în relația cu publicul a Ministerului de Interne a intervenit… o poetă.

„Eu iubesc ceea ce fac și încerc să pun suflet în toate acțiunile pe care le realizăm. Niciodată nu am iubit lucrurile construite pe artificial, pe butaforie. Mi-am dorit mereu ca Ministerul Afacerilor Interne să fie consolidat prin noțiunile de „familie și umanitate” pentru ca societatea să înțeleagă că dincolo de uniforme, arme, cagule, măști de pompieri, amenzi și mașini cu girofar, dincolo de funcția unui ministru și clădirea albă de pe Ștefan cel Mare 75 există oameni care iubesc, care se dedică, care plâng uneori, care luptă, care fac glume, care au probleme la fel ca restul lumii, trebuie să fim sinceri și să nu ne ascundem după cortină improvizată. Suntem mari și mici nu prin prisma funcțiilor pe care le deținem, suntem mari sau mici în funcție de cum gândim”, ne spune Alina Zbancă. 
Colegii Alinei sunt conștienți că, fără să știe, pot ajunge în poeziile Alinei. Uneori o frază spusă pe fugă poate rămâne într-un vers pentru totdeauna.
Când tac – scriu și când scriu trăiesc. Pot să scriu oricând și oriunde, trebuie doar să fiu marcată de ceva, de o frază spusă parcă la întâmplare, de un semafor, un sărut pe tălpi, de un vis sau de un ceas a cărui ace le aud doar eu. Recent, cineva mi-a spus o frază pe care nu o pot uita și vreau să o ascund în poezie, chiar dacă cel care a spus-o foarte profund și filosofic, mi-a zis: „Vezi, despre asta să nu scrii”. Oamenii pe care eu îi iubesc știu să citească printre rânduri și asta mă bucură.”
Pasiunea Alinei pentru vers s-a născut în Drochia de unde este originară ea. A luat foc pe când era în clasa a 6-ea. 

„Am început să scriu în momentul în care am înțeles că am stări, sentimente, gânduri pe care nu le pot spune, nu le pot comunica celor de lângă mine, atunci când am conștientizat că eu gândesc uneori în rime. Asta a fost în copilărie, prin clasa a 6-ea. Eram un copil îndrăgostit de limba și literatura română, scriam eseuri bune, iar când am început să aștern pe hârtie versuri stângace, dar sincere, profesoara mea de atunci mi-a spus că e un talent pe care trebuie să îl dezvolt. Atunci a pornit totul, din ziua în care am înțeles că iubesc ploaia, florile de liliac și cuvântul, cel care te poate ridica sau arunca la pământ în aceeași fracție de secundă.”  

Alina gândește și trăiește în rime, vers alb și proză.

„Nu întotdeauna ceea ce simt și ceea ce nutresc poate curge în poezie cu rimă. De aceea, am început să scriu și proză. Este doar o încercare. Scriu istorii scurte, cu mesaje ascunse în figuri de stil, sunt povești ale zilelor în care zbor și cad în texte libere, pentru că inima, ca și versul alb, nu are metru, nu are reguli. Totuși, poezia tradițională, „poezia poezie” așa cum spunea Tudor Arghezi, îmi este mai aproape.”

Și-a îmbrăcat poeziile și în imagini. Pe blogul Alinei găsiți neapărat „Rochia”.  În filmulețul pe care îl găsim în secțiunea video poezii, pe alinazbanca.md  o vedem pe șefa de la Ministerul de Interne în rochie de actriță.

„Rochia” este povestea bărbatului care există în viața fiecărei femei, acel unic bărbat. Este un text la care țin foarte mult și care s-a născut în dulapul ascuns al inimii mele. Am regizat acest poem fără prea multă pricepere actoricească, dar cu trăiri profunde. Bineînțeles, am multe poezii pe care aș vrea să le încorsetez într-un astfel de stil, dar urmează, e nevoie de timp și evadare. Apropo, una din poeziile mele, „Ele și Ei” a fost pusă pe muzică și interpretată de Violla Julea, urmează să fie înregistrată într-un studiou, îmi place mult.”

Urmăriți-i blogul pentru că urmează încă multe surprize, ne promite ea. Din iulie 2016, când a lansat prima plachetă, „Umbrelă pentru suflet”, Alina Zbancă a mai scris 100 de poezii, așa că o a doua carte trebuie neapărat să apară. 

Mai urmează și o lansare de carte la începutul anului, o altfel de lansare, la care am să vă aștept cu drag și pe voi. Până atunci, continui să las urme și să iubesc în rime…”

 

 

Distribuie articolul: