Ce zici dacă o să sfarm soarele în două bucăți și o să le agăț de urechile tale? Ce zici dacă o să agăț un colier din stele de gâtul tău, iar Luceafărul va fi un pandantiv? Oricum, strălucirea lor e oarbă pe lângă strălucirea ta. Ce crezi despre o călătorie în paradis? Intenționat te voi uita acolo și voi reveni pe pământ. Nu, nu vreau să scap de tine, doar că îngerii nu au ce căuta pe această planetă, nu cred că aici poți găsi toată iubirea pe care o meriți.

Ce spui dacă în loc de cuvinte ți-aș dărui boabe de rouă? Pentru că oricât de sincere ar fi cuvintele, ele nu pot fi atât de curate precum e roua. Sau poate vrei cristale de fulgi?

Fur cuvinte din versurile poeților uitați, neștiuți, necitiți și împletesc din ele o cămașă lungă, albă, pe care să o porți dimineața la dejun, când îți bei cafeaua și tragi din țigară, la balcon.

Fur tot aurul din lume și îți spăl părul cu el. Aurul – nu e decât un șampon ieftin care mângâie mătasea care îți cade pe umeri.

Nici Cerul, nici Pacificul și nici măcar Pacea nu sunt mai albastre decât ochii tăi.

Știi de ce mi-aș dori mașina timpului? Nu ca să merg la vreun bal regal, cu haine fine și pantofi de cleștar. Vreau să-i fac o fotografie Afroditei, apoi să o pun pe toate zidurile, să vadă toată lumea că nici măcar ea nu e mai frumoasă decât tine.

Ce poți să dărui cuiva care e mai scump decât toate lucrurile scumpe din această lume? Un teren pe Lună? Să-i zidești o piramidă, ca să fie invidios până și Kheops? Să descoperi o nouă galaxie și să o numești în cinstea acelui om? Sau să-i dărui toate minele de diamante din Africa? Sau să-i cumpăr un Pegas ca animal de companie? Sau…

Eu nu pot face toate aceste lucruri. Nu pot…

Un singur lucru îmi e în putință, unul simplu, neînsemnat, banal. Eu pot iubi.

Distribuie articolul: