Se mândrește cu elevii săi și recunoaște că discipolii buni îi dau energie și putere. De mai bine de două decenii, Zinaida Ciobanu a instruit sute de elevi, a alcătuit broșuri și manuale de franceză. De ziua profesorului, dumneaei povesteşte despre prețul vocației de profesor în Moldova.

De unde se trage dragostea și motivația ca să deveniți profesoară de franceză?

Cred că am simțit pedagogia ca pe o vocație încă de pe băncile școlii. Am studiat la unica școală românească (pe atunci moldovenească) din orașul Tighina. Am avut profesori foarte buni — bunăoară, profesoara mea de franceză, doamna Maria Majar, absolvise franceza la Sorbona și medicina la Iași. Atunci când aveam lecții cu ea, nimeni nu zburda la recreație, toți toceau verbele și textele, căci era foarte severă, iar de copiat – nici vorbă. Apoi, au urmat studiile la USM, unde am avut parte de profesori care, la rândul lor, au contribuit la formarea mea ca viitor pedagog. Întotdeauna mi-a plăcut lucrul cu tineretul și probabil acest fapt m-a și determinat să devin profesoară.

Care este cea mai frumoasă amintire legată de elevii dvs.?
Cu câțiva ani în urmă am participat la Congresul mondial al profesorilor de limbă franceză din Atlanta, SUA. Spre surprinderea mea, în câte aeroporturi am fost, fie la Chișinău, la Paris, la New York sau Atlanta, am întâlnit foști elevi de-ai mei. E foarte plăcut să-ți revezi foștii elevi, dar mai ales să vezi și să simți recunoștința lor. Totodată, primesc foarte multe cărți poștale și mesaje de mulțumire pe rețelele de socializare. Am fost mișcată când am avut probleme de sănătate, iar clasa mea m-a ajutat enorm; anume sprijinul lor m-a ajutat să revin și să continui să predau.

Cum credeți, de ce tot mai puțini tineri aleg astăzi meseria de profesor?
Eu în fiecare an îi întreb pe elevii din clasa a 12-a ce profesie vor să îmbrățișeze. Din păcate, nimeni nu vrea să devină profesor, toți vor să se facă economiști, juriști, ingineri. Atunci îi întreb: dar cum credeți, cine îi va învăța pe copiii voștri? Din păcate, în învățământ au rămas doar entuziaștii, iar tineretul care vine să predea… vine  temporar, până găsește alte opțiuni.

Considerați că salariile mici îi determină pe tineri să aleagă orice altă profesie în afară de pedagogie?
Adevărat, salariile sunt mici, dar un profesor tânăr își poate găsi și alte activități. Poate face ore particulare, suporturi didactice, manuale. Tinerii au mai multă energie și creativitate. Cred că mai degrabă este lipsa de motivație. Eu, de exemplu, nu m-am limitat niciodată doar la orele de la școală. Am făcut traduceri, inclusiv simultane, în proiecte internaționale, ore particulare, iar din 1999 am început să elaborez manuale.

Adevărat, pentru mulți elevi din țară numele dvs. este cunoscut de pe coperta manualelor de franceză și a broșurilor ale căror autoare sunteți. Povestiți-ne un pic, cum ați început această activitate?

A început în 1999 cu un proiect finanțat de Banca Mondială, iar în 2000, după aproape 10 ani de independență, a apărut primul manual național de franceză. Până atunci, elevii studiau după manuale vechi.
De trei ani încoace editez pe cont propriu și alte suporturi de curs pentru clasele de liceu și gimnaziu. Această idee a venit de la sine, pentru că în timp ce lucrez, acumulez anumite materiale și cunoștințe care ulterior pot fi de folos și altor profesori și elevi din țară.

Fenomenul corupției și-a făcut loc și în școală, drept dovadă sunt cazuri de mituire la BAC, și nu numai. Ce părere aveți despre aceste obiceiuri proaste în școală?

E o realitate rușinoasă. E foarte grav când o instituție care ar trebui să educe valori tolerează astfel de lucruri. Personal, mă simt foarte bine în relațiile cu elevii și părinții, pentru că la întruniri nu discutăm despre probleme financiare, iar elevilor le spun că trebuie să studieze ca să-și merite nota.

Nu se supără când iau o notă mai joasă decât se așteptau, căci analizăm împreună lucrările de evaluare și dispar toate semnele de întrebare. Iar la sfârșitul anului de studii îi întreb dacă au fost satisfăcuți de colaborarea noastră din timpul anului și dacă toate temele prevăzute de program au fost predate. Le doresc succes și să se descurce fiecare după cum a muncit. Iată de ce nimeni nu se apropie de mine să mă roage să intervin pe undeva… și nu-i înțeleg pe unii colegi care asistă la examene, iar elevii copiază de pe celulare proba rezolvată de altcineva.

Care este cea mai mare realizare a dvs?
Că nu am părăsit domeniul. Când s-a început perestroika, am analizat posibilitățile mele și am decis să rămân în educatie, pentru că am considerat că asta îmi este vocația. Însă nu am banuit nicio clipă că politicienii noștri vor distruge în așa mod sistemul și vor demoraliza total cadrele didactice, încât nu toți au rezistat, iar mulți, poate cei mai buni, au abandonat definitiv școala…

Cum vedeți școala peste 10 ani?
Aș dori mai multă libertate în activitatea profesorului, idei inovatoare și mai puțin formalism.

Distribuie articolul: