A renunțat la carne acum 10 ani și nu îi duce deloc lipsa - ba mai mult, a decis să îi convingă și pe alții să lase carnea măcar pentru o zi pe săptămână. Economista Daniela Dermengi, ea și fashion blogger, ne povestește cum să faci mușchi la sală, fiind neconsumator de carne, care îi este cea mai dragă haină și ce lecții a învățat de la tatăl ei.

A renunțat la carne acum 10 ani și nu îi duce deloc lipsa – ba mai mult, a decis să îi convingă și pe alții să lase carnea măcar pentru o zi pe săptămână. Economista Daniela Dermengi, ea și fashion blogger, ne povestește cum să faci mușchi la sală, fiind neconsumator de carne, care îi este cea mai dragă haină și ce lecții a învățat de la tatăl ei. 

Daniela, pe lângă toate activitățile pe care le ai, ai lansat recent Meatless Friday – o campanie care îndeamnă oamenii să nu consume carne o zi pe săptămână. De unde ideea și ce vrei să obții prin acest lucru?

Este o campanie globală, care de câțiva ani este promovată și în România, trebuia să o facă cineva și la noi (zâmbește). Pe lângă faptul că am găsit acest moment de noutate și premieră pentru Moldova, am și experiența necesară pentru a promova cu încredere și convingător o campanie de educație alimentară. Și când zic experiență, mă refer la 10 ani de viață fără carne. Acum încerc să învăț din mers arta negocierii și organizării de evenimente. Deși este dificil începutul, totuși am avut marele noroc să găsesc oameni deschiși să susțină această campanie și astfel sunt motivată să merg înainte și să tind spre mai mult.

_MG_5186

Cum îți propui să desfășori și închei această campanie?

Inițial, Meatless Friday a fost gândit ca ceva grandios, cu mulți parteneri și multă generozitate. Practica a arătat că pașii mari de fapt se fac cu pași mici. Am început cu evenimente de promovare a campaniei, pentru a avea cât mai mulți susținători, atât în rândul oamenilor, cât și în rândul companiilor partenere. De asemenea, încerc să înțeleg care este percepția publicului în partea asta ce ține de renunțarea la consumul de carne și astfel să reușesc să gândesc profilul următoarelor evenimente. Îmi doresc într-un final să reușim să ajutăm, prin efortul comun al celor dispuși să renunțe într-o zi la carne, la susținerea unor cauze sociale. Sper să-mi reușească cel puțin jumătate din obiectivele propuse la moment.

De fapt tu de ceva timp ești vegetariană. Cum ai decis și cum te simți fără carne?

Da, așa cum ziceam, nu mănânc carne de 10 ani. Nu mă consider un vegetarian 100% veritabil pentru că mănânc pește, lactate și ouă, ceea ce în termeni mai mult sau mai puțin științifici se numește pesco-lacto-ovo-vegetarian. Și apropo, studiile arată că dintre toate tipurile de vegetarieni, anume pesco-lacto-ovo-vegetarienii sunt cei mai longevivi. Nu cred că longevitatea a fost prima mea motivare la 17 ani, când am renunțat la consumul de carne definitiv, deși este un argument foarte plauzibil (zâmbește). Am redus consumul de carne treptat pentru că aveam ceva kilograme în plus. Am ajuns să mănânc doar piept de pui fiert, fără sare, care nu prea avea gust și am zis că nu mai are sens să-l mănânc doar de dragul proteinelor pe care le pot găsi în nuci, boboase și o mulțime de alte alimente vegetale.

mg_0077

Mă simt extraordinar fără carne! Este un sentiment de nedescris când știi că funcționezi din legume și fructe, din cereale și nuci, din lactate și pește, din combinații sănătoase, grăsimi benefice, glucide oferite de soare și natură, proteine vii în adevăratul sens al cuvântului. Ce-i drept este mai greu să faci mușchi la sală fiind un neconsumator de carne, dar nu și imposibil – o spun din propria experiență!

Cum se împacă modul sănătos de viață cu cel frumos, ori tu ești și blogger de fashion?

Frumusețea și sănătatea sunt mereu mână în mână. Când îți schimbi stilul alimentar, se schimbă tot – garderoba, felul de a fi, preocupările, în general viața se schimbă (zâmbește).  Fashion-ul este o adevărată artă – mă pasionează, mă încântă și chiar mă relaxează scrisul despre modă și frumusețe. Tot amalgamul de activități de care sunt preocupată – economie, versuri, fashion – este perceput de mulți oameni ca un mix ciudat, dar de fapt ele mă reprezintă ca personalitate. Nu pot să zic că sunt o persoană care știe sută la sută ce își dorește în viață, am momente și momente… Dar am câteva vise bine definite în jurul cărora se rotește lumea mea interioară și toate eforturile mele. Unul dintre ele, dacă tot vorbeam de fashion, este să nu uit niciodată că sunt femeie și să am grijă de acest statut al meu chiar și atunci când la acesta se vor mai adăuga și alte roluri generate de circumstanțele vieții.

Ai o plachetă de versuri. Acum mai scrii, mai vine muza sau s-a transformat în alt soi de idei?

daniela-rose-3-of-6eNu cochetez cu versurile așa cum fac cu proiectele cărora le testez succesul sau alte idei năstrușnice care îmi vin mie în cap peste noapte. Versurile și, în general, combinațiile artistice din cuvinte, sunt un necesar pentru mine. Dorința de creație se cumulează și când nu mai este unde, ea pur și simplu clocotește, explodează. Sensibilitatea și pătrunderea în esența cuvintelor dincolo de uzul lor cotidian nu sunt arme cu care să poți lupta într-o societate unde bifele, mediocritatea și superficialul își au loc în capul mesei. Deși au trecut 10 ani de la lansarea cărții, până în ziua de azi pot să afirm fără multă ezitare, că acesta a fost cel mai fericit moment din viața mea de până acum (zâmbește).

5 principii de viață pe care nu le-ai abandona niciodată?

Să iert, dar să nu uit

Să-mi pară rău că am tăcut decât că am zis

Să nu subestimez oamenii după aparențe și bârfe

Să zâmbesc chiar și atunci când am motive să plâng în hohote

Niciodată să nu zic niciodată

mg_06591Reguli de aur, învățate de la mama?

Să măsor de o sută de ori și să tai o singură dată – mama e un om foarte calculat, ia decizii cât se poate de chibzuite, de multe ori ia o decizie și apoi o revede încă o dată ca să fie sigură sută la sută că nu a greșit.

După orice realizare, este loc de creștere – mama de mic copil mi-a arătat că sunt copii mai buni ca mine, dar mereu m-a lăudat în fața străinilor. Mama mă susține să zbor mai sus, să-mi caut dreptatea, realizarea, apogeul, și susținerea ei chiar îmi dă aripi.

 

4 lucruri haioase sau trebuincioase deprinse de la tata?

Povestea lui Hodorogea – era favorita mea și mereu când o auzeam parcă era prima dată (zâmbește). O voi povesti și eu copiilor mei…

Șahul – e un joc de strategie, orice părinte trebuie să-și învețe copilul să joace șah. Dacă părinții nu cunosc jocul, atunci să-și dea copilul la o școală de șah sau și mai frumos e să-l învețe împreună.

mg_7579Desenul liniar – asta e una dintre pasiunile mai vechi ale tatălui meu care de fapt are legătura cu profesia lui de inginer constructor. El m-a învățat în clasa a 8-a, când aveam ore de desen liniar, cum să faci schițe ca un profesionist. Și-a dorit foarte mult să-mi altoiască și pasiunea față de volei, dar nu a reușit. Totuși, cu desenul liniar nu l-am dezamăgit.

Pasiunea pentru clopoței – are o colecție de peste 20 de clopoței și mereu am grijă să-i aduc un clopoțel din țările unde călătoresc. În week-end obișnuiește să sune din fiecare clopoțel – cică alungă spiritele rele.

Numește 2, cele mai importante alimente din viața ta?

Dacă să mă conduc după alimentele care le mănânc cel mai des pe tot parcursul anului, cred că aș alege cerealele care nu lipsesc din dejunul meu și merele, care sunt fructele-vedetă din alimentația mea începând cu finele verii, toamna, iarna și cam până când apar cireșele. Dacă e vorba despre importanță ca valoarea nutritivă pentru mine ca neconsumator de carne, aș alege brânza și alunele.

Cea mai importantă haină pentru tine? De ce?

E o haină pe care nu o voi uita niciodată – o bluziță și o fustă albă, cu dantelă, îmbrăcate la matineul „La revedere grădiniță” – primul la care tata a venit, pentru că fiind excesiv de tehnocrat nu a putut să fie prezent la matineele anterioare.

Foto: Arhiva personala

Distribuie articolul: