Continuăm să primim la redacție poveștile femeilor care au avut de trecut prin multe încercări, născând în Republica Moldova. Campania #Cumamnăscut aduce astăzi istoria Elenei Levinte, mamă a doi copii, care a avut parte de multe momente traumatizante în procesul de aducere pe lume a primului copil. Întreaga istorie o puteți citi mai jos.

„Primul copil l-am născut la Călarăși. Copilul întruna plângea și nu mai știam ce să-i fac să îl liniștesc. După naștere deloc nu m-am odihnit, mă gândeam că o să mă duc acasă și o să mă odihnesc pentru că aveam ajutorul surorii mele. Medicul și surorile medicale întruna spuneau: „Iar a lui Levinte plânge?!” Mă simțeam tare aiurea. După vaccin ceva a mers prost, copilul meu ridica un umăr, parcă sughița și se înnegrea deasupra buzei. Avea convulsii. O colegă de cameră a fugit repede după sora medicală, care striga la mine: „Ce ai făcut?!” Și acum parcă o aud în urechi. I-a tras o palmă peste față copilului meu din toate puterile, i-a gâdilat tălpile și și-a revenit.”

„Când au venit ai mei să ne ia acasă, medicul mi-a zis să ne reținem o zi. A doua zi îmi spune că am noroc, deoarece ambulanța are drum spre Centrul Mamei și Copilului, dar să îi plătesc drumul întors surorii medicale care mă va însoți. Am stat în reanimare câteva zile, am trecut diferite aparate, puncție. Eu nedormită deja de vreo săptămână… Mi s-a spus că avea hematom la creier, că o să tratăm și se va absorbi. Stăteam în secția patologia la nou-născuți, la d. Boboc. Acolo i s-a pus cateter la mânuța copilului. Peste vreo 5 zile, sora medicală nu a observat că nu era bine fixat și când i-a pus calciu i-a ars mânuța. Copilul plângea, eu am întrebat-o de ce plânge și ea mi-a răspuns că totul era normal și a plecat. Eu am mers după ea să întreb de ce mânuța era umflată. Copilul țipa din toți plămânii. Ea mi se adresa cu „fată, hăi”, agresiv și nega că ar fi fost o problemă. Într-o altă zi, medicul secției de chirurgie îi spune imagistului că vede pe ecografie început de osteomelită. Imagistul spune că nu vede nimic grav, dar medicul insista că era. Eu eram atât de obosită, slăbită…Nu înțelegeam nimic din ce se petrecea. Am stat la „vîtijănie” vreo saptamână și vreo 40 de zile în secția chirurgie. Medicul mi-a zis că va trebui tăiat degetul cel mare, apoi că va trebui tăiat segmentul de la cot până la deget, ca să mă anunțe mai târziu că va trebui tăiată mâna din umăr. În cele din urmă, s-a dovedit că totul era bine. Are mânuța întreagă, scrie cu ea. Mi-am dat seama că au născocit diagnoza de osteomelită fiindcă nimic nu-mi spunea de picioruș. Dar mă simțeam singură împotriva lor, nici nu aveam putere ca să mă lupt. Macar să fi avut un bărbat de treabă… În fine, copilul acum e bine dar eu vreo doi ani m-am chinuit cu coșmaruri cum alergam pe coridoarele spitalului.”

 

Nota redacției: Dacă vrei să ne împărtășești istoria ta despre Cum ai născut în Republica Moldova, dacă vrei ca povestea ta să fie auzită scrie-ne la EA@interakt.md, iar noi o vom publica, cu numele sau sau sub anonimat, așa cum vei prefera. Ne poți mărturisi și istorii pozitive, ne poți spune despre doctorii sau cadrele medicale calificate care ți-au lăsat o impresie bună și crezi că lumea merită să știe despre ei. #Cumamnăscut

Distribuie articolul: