„Să ai în casă un adolescent seamănă mult cu a avea în casă un copil mic, deoarece independența este cel mai important lucru atât pentru un copil de 2-3 ani, cât și pentru un adolescent. Este bine să acceptăm că nu putem schimba personalitatea copilului, că mediul extern are un impact major în viața copilului și este foarte important. Dar modul în care gestionăm ceea ce se întâmplă și modelul de relaționare pe care îl oferim determină cât de rebel va fi copilul și cât de mult va simți că este necesar să lupte pentru independența lui.”

„În această perioadă noi nu încetăm să fim un model pentru copilul nostru și modul în care ne vom gestiona emoțiile, modul în care vom modela respectul, câtă libertate vom oferi și câtă conectare și intimitate vom oferi ne va ajuta să avem relații satisfăcătoare și să trecem cu bine peste această perioadă.”

Acum când jocurile ucigașe iau amploare, societatea caută vinovați pentru interesul copiilor și al adolescenților față de aceste jocuri. Cum stau de fapt lucrurile? Ce putem face ca să prevenim participarea adolescenților la jocurile periculoase? Iată ce ne sugerează Adriana Boroș – educator parental si psiholog și Polina Hapco – psiholog, ambele fondatoare ale comunității Clubul Parinților Conștienți. Adolescenții au nevoie de noi, chiar dacă nu ne arată pe înțelesul nostru. În această viață suntem expuși la multe situații periculoase. Este foarte complicat pentru părinți atunci când își asumă responsabilitatea pentru tot ceea ce i se întâmplă copilului, deoarece prezența noastră nu poate fi permanentă și scopul nostru este să înzestrăm copiii cu uneltele necesare pentru a înțelege conștient ceea ce li se întâmplă.

Cum inițiază părinții discuția cu adolescenții despre jocurile periculoase? Pun întrebarea direct? 
Adriana Boros„Atunci când dorim să inițiem o discuție despre acest joc, este foarte important să fim atenți la semnalele copiilor noștri. Noi ca părinți știm cât de sensibili sunt, cât de ușor de impresionat. Cu unii copii poate funcționa o variantă directă prin care le spunem: „uite, am auzit de un joc online care acum este la modă”. S-ar putea ca aici să spună „da, am auzit și eu” etc. Dacă avem această variantă putem continua: Eu nu știu multe detalii, tu ce crezi despre acest joc? Aici intervine ascultarea. Este foarte important să oferim spațiu copilului în care el să își exprime părerea, emoțiile, gândurile. Fără s simtă judecată și fără să simtă presiune că trebuie să ofere anumite răspunsuri. Nu uitați să vorbiți și despre cum vă simțiți voi, ce stări emoționale declanșează în voi, de exemplu: „Am auzit de acest joc și am simțit multă frică. M-am gândit la tine și la siguranța ta. Mi-am dat seama că am nevoie să te știu în siguranță”. De aici puteți clădi o conversație despre ce implică acest joc, ce cred ei despre copiii care se joacă, de ce cred că ajung să se joace, ce fel de ajutor cred ei că ar avea nevoie acei copii. Folosiți aceasta oportunitate pentru a discuta despre ce fel de comportamente de siguranță online există. Dacă nu știți, căutați împreună informație despre asta, discutați despre modul în care analizăm informația. Și în același timp transmiteți mesajul de disponibilitate. Dacă simt că anumite interacțiuni îi fac să se simtă incomod, să aibă curajul să vină la voi să discutați despre asta. Pentru că eu cred că instinctul există și funcționează atunci când le arătăm că avem încredere în puterea lor de discernământ. Este important să vă alegeți bine momentul. Nu faceți asta când copilul este ocupat cu altceva sau voi știți că aveți vase de spălat. Alegeți un moment de conectare și de relaxare. Când beți un ceai împreuna sau dacă aveți vase de spălat puteți să îi spuneți: „Amândoi am avut o zi grea, dacă facem treaba asta împreuna terminăm rapid și poate mai povestim și noi ceva să ne treacă timpul mai repede.” Genul acesta de invitație îl face pe copil parte din echipă și îi transmite mesajul că ești disponibil să asculți.”
Le spunem denumirea? O putem evita dacă vrem să nu le trezim curiozitatea adolescenților în cazul în care aceștia nu cunosc nimic despre jocurile periculoase? 
„Dacă nu dorim să povestim direct despre acest joc, atunci putem să găsim situații, filme, prin care să exploatăm semnificațiile acestui joc. Putem găsi o poveste din adolescența noastră în care ne-am simțit vulnerabili și triști și putem provoca copilul cu întrebări legate de cum ar proceda el într-o astfel de situație. Putem alege un film despre bullying si prin asta sa explorăm ce simt copiii marginalizați, cum pot fi ajutați, de ce cred ei că se lasă supuși unor astfel de tratamente din partea celorlalți. Încercați să nu oferiți soluții de-a gata sau sa țineți predici. Aveți răbdare să ascultați copiii. Puteți la un moment dat să îi întrebați despre fricile lor. Dacă au simțit vreodată anumite frici și cum au trecut peste ele. Astfel de discuții îi ajută să analizeze prin ceea ce trec, să pună în cuvinte ceea ce simt și să aibă un spațiu sigur în care să exploreze aceste gânduri. Este foarte important interesul pentru părerea lor, sa-i încurajăm să se exprime, să își pună întrebări și să se gândească un pic la subiect, să nu folosim întrebări care sugerează răspunsuri. Să putem să ascultam nu doar cuvintele lor, ci și emoțiile pe care le manifestă când povestesc.”
Cum putem înțelege dacă există un interes real pentru jocurile periculoase sau vulnerabilitatea de a deveni curios?
polina hapco„Pe lângă dialog, încercați să observați dacă copilul d-stră are simptomele asociate depresiei, dacă este mai sensibil, are mai puțină energie, dacă există schimbări la nivel de somn și alimentație, iritabilitate, retragere din viața socială, lipsa de interese și bucurie de la activitățile pe care le are. Depresia este cauza principala pentru care copiii devin vulnerabili. Părinții nu pot face mai mult decât să relaționeze deschis cu copiii lor, să le ofere încredere și să îi asigure ca o sa fie acolo ca sa ii susțină dacă vor avea nevoie de ajutor; Niciodată nu este prea târziu să începeți să îi cunoașteți, să îi vedeți și să recunoașteți că aveți multe de învățat despre copilul vostru și să le oferiți acceptare și interes și dragoste, fără să încercați să decideți pentru ei sau să ii hiper-protejați. Este important să le dați spațiu să existe, chiar și departe de ceea ce ați fi dorit voi sa fie. Până la urmă, copiii noștri nu sunt aici ca să ne împlinească dorințele și iluziile noastre, ci au un drum al lor pe care trebuie să îl descopere neîmpovărați. Încercați să nu minimalizați ceea ce vă spune copilul sau prin ceea ce trece copilul. De multe ori copilul se trezește singur în fața unor emoții pe care le are, dar care nu sunt acceptate și înțelese de persoanele apropiate lui. Dar aceste emoții nu dispar dacă noi le spunem că nu sunt importante. Și vor începe să caute validare în alte părți. Și un copil care se confruntă cu emoții neacceptate, este foarte ușor influențabil.”
Care ar mai fi recomandările dvs. la acest subiect?
„Atunci când observați că adolescentul trece prin anumite stări, încercați să faceți o analiză a vieții lui. Fiți obiectivi, aduceți-vă aminte despre cum a fost adolescența voastră și ce ați fi avut nevoie în acele momente. Care erau preocupările voastre importante. Ce vă îngrijora, ce vă crea anxietate? Stările de tristețe sunt normale. Și adolescenții sunt triști de multe ori. Pentru că trec printr-un process de maturizare care de foarte multe ori este complicat. Și noi nu oferim destulă importanță experiențelor prin care trec. Dacă simțiți că aceasta tristețe este mai serioasă, cred că ar fi de mare ajutor să apelați la un specialist care ar putea să vă ghideze mai concret acțiunile pe care le puteți face.”

Vă mulțumim pentru acest interviu. În contextul celor discutate, ținem să vă povestim despre un caz din Timișoara când o adolescentă și-a convins părinții că e implicată într-un joc periculos doar ca să capete un telefon mobil nou. Fata de 13 ani și-a mințit părinții că este terorizată de curatorul jocului morții. În urma anchetei desfășurate de polițiști, s-a stabilit că, de fapt, totul era o înscenare a tinerei și că, astfel, a vrut să-și convingă părinții să-i dăruiască un telefon nou, mai performant, aflăm de pe zugo.md. După ce Digi 24 a realizat și a publicat un reportaj în care tânăra, alături de mama ei, povesteau coșmarul prin care a trecut după ce a decis să iasă din respectivul joc – fiind sunată și intimidată , polițiștii de la Crimă Organizată s-au autosesizat, au verificat telefonul mobil al tinerei și au stabilit că fata ar fi instalat pe dispozitiv o aplicaţie care generează un istoric fals al apelurilor și mesajelor primite.

„Incidentul nu a avut loc, minora simulând întreaga întâmplare cu scopul de a-și convinge părinții să-i achiziționeze un alt telefon mobil”, se arată într-un comunicat de presă emis de Polițiștii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Timișoara.

Acestea fiind spuse, vă recomandăm să implementați un joc pozitiv în familie, despre care puteți afla mai multe accesând acest link: Jocurile morții au acum un antipod. Un cercetător științific a inventat jocul „Balena Roz”

Distribuie articolul: