Partea 1: În educația copiilor sunt importante acele lucruri cărora noi le acordăm atenție.
De ce se revoltă copiii de orice vârstă? Care e cea mai bună abordare pentru un copil?

Aceste întrebări și le pun mulți părinți.
Unde găsim sfaturi și informații pentru a forma o familie, pentru a educa copiii sau pentru a păstra dragostea în familie? În ziua de azi, răspunsul vine de la televizor, din cărți sau, cel mai nou, din internet. Însă în mod tradițional, această „școală” se trecea acasă, învățând din exemplul părinților. Chiar și acum, adesea ne comportăm cu odraslele noastre în același mod sau aproape tot așa cum s-au purtat părinții noștri cu noi. Totuși, care e soluția corectă pentru educarea copiilor?

În acest articol vreau să vă împărtășesc experiența mea în aplicarea tehnicii indienilor nord-americani la educarea copiilor. Iată ce scrie autorul Ron Hubbard despre medota lor:
„…Copiii indieni sunt foarte ascultători și veseli. E plăcut să te afli în preajma lor. În vremurile mai vechi, o regulă în triburile indienilor era încurajarea tuturor copiilor. Toți membrii comunității participau în „complotul” contra nebuniilor copilului:de fiecare dată când copilul lua – intenționat sau nu – un lemn pentru a-l pune pe foc, orice adult care era prin preajmă îl lăuda, spunând „Ce copil bun!”

Copilul se ducea la izvor și avea de gând de fapt să deșarte acolo o punguță plină cu te-miri-ce, iar cineva îi spunea: „Vai, te duci să aduci apă, ce copil cuminte ești!” „O ajuți pe mama ta, ce cuminte ești!” „Ești ascultător. Bravo!” Iar când copiii se purtau urât, aceștia erau ignorați. Adulții pur și simplu îi boicotau.
Pentru a proceda la fel, e nevoie de nervi destul de tari și de mult spațiu în aer liber. Apelez la acest exemplu numai pentru a arăta semnificația cărui fapt merită pusă în valoare atunci când comunicăm cu copilul.
Brusc, acesta e contrariat și nu mai știe ce să spună. A fost luat prin surprindere. De fapt, se pornise să pună pe foc locuința Marelui Cerb! Și când colo, cineva îi zice „O, îi duci asta tatălui tău! Ce copil bun!” … „Da, cred că anume asta făceam.” Important e acel lucru căruia noi îi acordăm atenție și o semnificație sporită.”

Am doi copii și am hotărât să aplic această tehnică la educarea lor. Când băiatul meu cel mai mare a început să meargă, îi plăcea să deschidă dulapurile, să scoată întregul conținut afară și să împrăștie lucrurile prin cameră… Aș fi putut să-l cert, sau să-l ignor. Însă eu am ales să-l laud, după exemplul indienilor.
De pildă, spăl vesela și vine băiatul meu, ia lingurile spălate și le aruncă jos, zâmbind cu gura până la urechi. Eu îi spun: „Ce bravo ești, o ajuți pe mami să pună lingurile la loc”. Când spăl podeaua, iar el se urcă cu picioarele în căldare, scoate cârpa și varsă apă pe jos, eu îi zic: „Ce băiat bravo are mami, o ajută să spele podeaua”.
Am făcut așa de fiecare dată, fără să iau în seamă dacă făcea ceva greșit, spunând în schimb că toate acțiunile lui au drept scop să mă ajute pe mine sau pe cineva de-ai casei.

Când a mai crescut puțin (acum are șase ani) a început cu adevărat să mă ajute la treburile casei: spală vesela cu mine, taie salată (eu țin cuțitul împreună cu el), spală podeaua câte puțin, șterge lichidul vărsat pe masă, mă ajută să car pungile (adoră acest lucru!), își adună jucăriile în cutii… și multe altele.
Acum, m-am convins din propria experiență că e adevărat: „Important e acel lucru căruia noi îi acordăm atenție și semnificație.” A acorda atenție înseamnă a spune sau a face ceva prin care semnalăm celuilalt că faptele sau cuvintele lui au fost auzite, văzute și înțelese.

Dacă vom acorda atenție unui lucru pe care nu trebuie să-l facă, pentru copil acel lucru va căpăta o semnificație sporită (iar ceea ce e semnificativ, e important!). Probabil că ați și observat o asemenea reacție: cu cât mai insistent îi spuneți să nu facă un lucru, cu atât mai mult va încerca el să-l facă.
Important este să-l facem pe copil să înțeleagă că faptele lui aduc folos și sunt de ajutor. Atunci, copilul va conștientiza acest lucru și va începe să ajute. Așadar, mult succes… la ajutor!

Distribuie articolul: