Dina Ovseanic este femeia care e pregătită să vorbească nu doar despre succesul din afaceri, dar și despre eșecurile care i-a marcat activitatea. Spre exemplu ce înseamnă la propriu gestionarea cadrelor umane. Dina citește oamenii de la prima vedere, cunoaște tehnici din HR-ul alb și negru, având în față doar CV-ul persoanei. Pare firavă și plăpândă. Dar cuvântul-cheie e „pare”. Un adevărat exemplu pentru cei care nu știu cum să mai facă studii într-un nou domeniu, atunci când ziua lucrezi într-o companie cu o mie de angajați, iar seara te așteaptă acasă trei copii. 

În compania în care lucrează, ei îi revine una dintre cele mai responsabile funcții, cea care se referă la resursele umane și la gestionarea activității angajaților. Dina Ovseanic, director pe resurse umane la Andys Pizza, a povestit în cadrul evenimentului Fuckup Nights totul despre resursele umane:

„Procesului de instruire al personalului mă dedic în totalitate, cu entuziasm și pe acest segment am avut parte de numeroase fuckup-uri. În companie am primit un credit de încredere, un buget destul de mare, dar cum am reușit să îl gestionez , vă relatez în cele ce urmează.

Este bine cunoscut faptul că instruirea personalului unei companii la noi, în Moldova este o problemă foarte mare, reieșind din faptul că directorii companiei nu găsesc necesitate în a investi resurse financiare în dezvoltarea, progresarea personalului. Cele mai multe companii de la noi, în general, nu învață angajații și nici nu văd rostul în diverse training-uri de perfecționare, conferințe etc. Iar o parte din ele, chiar dacă tind să promoveze această practică, instruiesc doar directorul general și contabilul principal, lucruri absolut inutile și iraționale.

M-am gândit o perioadă îndelungată de ce în Moldova nu se acordă o atenție deosebită instruirii angajaților și am ajuns la concluzia că un motiv ar fi faptul că conducătorii nu văd o strictă necesitate în a investi resurse financiare în această practică, pe când, o altă parte, consideră că instruirea e necesară, dar ei nu înțeleg cum ar putea să își reîntoarcă aceste investiții, de ceea, nu riscă să inițieze o instruire.

Vezi și: A investit toți banii într-o alimentară la sat și a ajuns la o companie care livrează produse în toată țara. Povestea antreprenoarei Valentina Uzun

În linii generale, fuckup-ul meu a constat în faptul că eram condusă de prea mult entuziasm, poate eram prea credulă și naivă, crezând că personalul companiei noastre va manifesta o reacție de răspuns pe măsura așteptărilor mele. Credeam că toți vor fi încântați să meargă la training-uri, la cursurile de calificare și profesionalizare, iar ca să îi motivez, am ajuns la compromisul, ca aceste cursuri să fie remunerate. Nu eram conștientă de faptul că trebuia să țin cont de faptul că majoritatea personalului, care era alcătuit din persoane ce au depășit vârsta de 40 de ani, priveau sceptic la aceste inițiative de dezvoltare. În cele din urmă, am ajuns la concluzia că instruirea trebuie să se desfășoare în orice caz, în orice companie. O singură condiție se cere: trebuie conștietizată misiunea acestei instruiri, rolul ei și cum va contribui ea la dezvoltarea companiei”, mărturisește Dina.

Text: Daniela Pascari, stagiară

Foto: Fuckup Nights

Distribuie articolul:
Cuvinte cheie: