Olga Boieru are 31 de ani. A aflat despre existența marsupiurilor în momentul în care a devenit mamă. Odată testate, a înțeles că viața fără ele este imposibilă. E ca și cum ai lua de la un om o mașină de spălat când el nu a spălat niciodată hainele altfel. A ajuns să le coase cu mânuța ei după ce a cumpărat un marsupiu de tip ghiozdan care s-a dovedit în timp extrem de incomod. Atunci Olga a venit cu o soluție pentru mămicile cu bebeluși care fac sport, frecventează tot felul de cursuri, altfel zis sunt active. Soluția poartă denumirea de rucsacuri ergonomice. Vedeți ce am mai aflat de la mămica inventivă a doi copii, de 4 și 7 anișori, în interviul de mai jos.

Olga, astăzi munciți în calitate de designer și manager. Gestionați propria afacere, oferindu-le femeilor marsupiuri colorate și moderne. Cum ați ajuns să le coaseți?

„Atunci când am devenit mamă, aveam nevoie de un marsupiu. Am cumpărat unul și vă pot spune că prima mea achiziție nu a fost una reușită. Marsupiul respectiv, în timpul purtării copilului, ne crea un mare disconfort mie și bebelușului. Atunci am decis să cos un exemplar mai ergonomic. La coaserea lui am ținut cont de toate neajunsurile rucsacului pe care îl cumpărasem anterior. Prietenelor care aveau copii le-a plăcut inovația și m-au rugat să le cos ceva asemănător. Au dat vestea mai departe și așa au apărut rucsacurile la comandă. Numărul comenzilor creștea constant, așa că pasiunea mea și grija pentru copil s-au transformat într-o afacere.”

DSC_0833-1

S-ar părea că marsupiurile de tip fașă reprezintă niște obiecte foarte simple din stofă, pe care oricine le poate imita sau repeta. În ce constă șiretlicul? De ce ale Olgăi Boieru sunt mai bune decât altele?
_IMG_8588_1
„În fiecare îndeletnicire există un șiretlic, de aia și se numește „secret comercial”, ca să rămână taină. Dar dacă e să vorbim serios, aici e vorba despre calitate. La noi în societate, majoritatea oamenilor se străduiesc să facă bani din orice, acum și aici. Prin urmare, nu se mai gândesc la calitate, astfel încât în magazine găsim marsupiuri care dăunează sănătății. Vorbesc despre cele care imită marsupiul de cangur. Cumpărătorii nu se gândesc prea mult la detalii. Dacă se vând, înseamnă că sunt bune. „Alții doar le poartă”, se mai gândesc ei. Din acest motiv, echipa mea organizează regulat seminare și ateliere pentru graviduțe și părinți la care le face cunoștință cu modalitățile corecte și greșite de purtare a copilului.”
 Cum alegem atunci marsupiurile comode și inofensive pentru sănătate? La ce detalii atragem atenție?
„E cam greu să explici criteriile de selecție fără să faci o demonstrație, de aceea și organizăm seminare. Principala regulă este că bebelușul trebuie să se afle cu fața spre mamă, cu picioarele larg deschise. Corpul copilului trebuie să fie bine lipit de al mamei, ca și cum ea i-ar susține cu o mână spinarea, iar cu cealaltă – fundulețul. Un sling corect sau rucsacul ergonomic înlocuiește mâinile mamei. Nicio mămică din lume nu și-ar ține copilul cu o singură mână, apucându-l între picioare, așa cum face marsupiul de tip cangur.”
 Vorbind despre șortul pentru alăptare, pe care de asemenea îl coaseți, înțeleg că nu vedeți o problemă în a alăpta copilul în public?
„Eu personal mi-am hrănit mereu discret copilul. Aveam la mine șortul sau o haină specială care îmi permitea să mă simt și eu comod. În general, atunci când alăptezi la sân și copilul mănâncă liniștit, nu trage cu ochiul în toate părțile, nu își lasă atenția distrasă de orice trecător, nu se joacă, procesul devine comod pentru toată lumea. De altfel, e un proces natural, de aceea interzicerea alăptării la sân în locurile publice este prostesc, dar nici să o faci demonstrativ sau vulgar, incomodând vizitatorii unui restaurant de exemplu, nu este corect.”
DSC_0727 (1)
Cum a apărut pelerina pentru vreme rece? 
„Copiii noștri sunt cei mai buni învățători. Îmi place să îi observ și să țin cont de cerințele lor. Toate produsele pe care le propun se „nasc” din viață. Mai întâi le încerc pe propria piele, apoi realizez ideea. Prin urmare, din proprie experiență pot spune că iarna nu e comod să porți copilul în marsupiu, cărând după tine o pătură care să îl acopere. În plus, oricum îi este rece. Atunci am cusut pentru prima oară „o anexă” la geaca mea de iarnă, ca să îl port sub geacă. Am continuat să cos asemenea anexe câțiva ani la rând. Dar de fiecare dată înțelegeam că e nevoie de ceva mai …universal. O asemenea anexă nu putea fi purtată de tată sau bunică, deoarece se cosea după o anumită geacă, după o anumită lungime. Așa a apărut ideea de a crea o pelerină de iarnă. Exista ceva asemănător în alte țări, dar eu am creat o versiune specială, reieșind din experiența pe care am avut-o eu și cerințele actuale față de un asemenea obiect. Este ca o haină pentru bebeluș, dar care nu se îmbracă chinuitor pentru el. Pur și simplu se atașează și se prinde de haina oricărui părinte, e foarte ușoară, moale și caldă. O asemenea pelerină se poartă începând cu luna octombrie, când vine vremea rece și ploioasă, până primăvara devreme.”
bej-3-462x392
Cam asta este povestea Olgăi Boieru, a unei mămici grijulii, care a ținut să aibă o legătură strânsă cu ambii copii. I-a purtat la inimă, la propriu. Și dacă la început, cosea fiecare produs singurică, atunci astăzi are ajutoare. Se dovedește încă o dată că maternitatea inspiră la proiecte îndrăznețe!
 
Foto: By Bagy

Distribuie articolul: